EVENIMENTE

Insectele au activitate diurnă, iar indivizii sunt de obicei solitari, cu excepţia perioadei de împerechere. Ciclul de viaţă durează 115 zile, parcurgând o metamorfoză completă care cuprinde 4 stadii: ou, larvă, pupă şi adult. Larvele se hrănesc cu frunzele speciilor de plante pe care au fost depuse ouăle, în timp ce adulţii consumă sucul din fructe, din animale aflate în descompunere şi din ciuperci.

Datorită frumuseţii lor, aceşti fluturi sunt adesea capturaţi pentru a fi valorificaţi în industria de artizanat. Aripile lor sunt incluse în forme din plastic transparent, care sunt apoi transformate în obiecte de decor sau bijuterii. Se comercializează şi insecte întregi, etalate, sub formă de tablouri.

De asemenea, fluturii Morpho sunt adesea utilizaţi în expoziţii cu insecte vii.

Dimorfismul sexual este destul de pronunțat: femelele sunt mult mai mici decât masculii, dimensiunea ciocului și capul sunt, de asemenea, diferite - masculii au ciocul mai mare și capul masiv.

Hrana este compusă din semințe de mei, ovăz, floarea soarelui, semințe de plante sălbatice, hrană moale, compusă din fructe și legume.

În semn de solidaritate față de vecinii și colegii noștri din Ucraina, prin acest proiect simbolic, dorim să onorăm astronomia ucraineană precum și să apărăm libertatea de a cerceta, de a descoperi și de a decide în nume propriu. Totodată, sperăm să contribuim la acomodarea în comunitățile locale a ucrainenilor care și-au găsit refugiu în România și să le oferim o modestă bucurie.

Evenimentul va fi însoțit de prezentarea în cupolă a spectacolului digital full-dome „Satelix” cu versiunea audio în limba ucraineană.

Vă așteptăm cu drag!
Cu deosebită considerație,

Manager,
Dr. Gabriela Gurău

Pe data de 16 octombrie în fiecare an are loc Ziua mondială a alimentației. Foametea mondială este o problemă complexă şi afectează 785 de milioane de oameni din întreaga lume.

Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume de entomologie, insecte dăunătoare şi combaterea lor.

Miniexpoziția, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 august 2022.

1. „Gândacii noştri” scrisă de Ion Simionescu (naturalist român, fost profesor la Universitatea din Iaşi), tipărită la tipografia „Graiul românesc”, Bucureşti, în anul 1926;

2. „Dăunătorii”, de Jean Henri Fabre (naturalist şi entomolog francez, supranumit şi Homerul insectelor), editura Ştiiţifică, 1961;

3. „Dăunătorii şi bolile legumelor”, de Perju Teodosie şi Popescu Viorel, editura Agro-Silvică de Stat, Bucureşti, 1955 este o broşură care cuprinde descrierea celor mai importanţi dăunători şi boli ale legumelor din răsadniţe, grădini şi depozite de păstrare, precum şi măsurile cele mai simple de combatere a lor;

4. „Entomologie agricolă” de Constantin Manolache şi Gheorghe Boguleanu, editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967 este un manual care tratează date de morfologie, biologie, ecologie şi măsurile folosite în combaterea dăunătorilor;

5. „Entomologie forestieră” de Ion Tudor, editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968, este un manual folositor inginerilor, tehnicienilor silvici etc. care activează în domeniul de cultură şi protecţie a pădurilor împotriva dăunătărilor animali şi vegetali;

6. „Atlas zoologic” versiune în limba romînă de Anuţa Ionescu – Andrei, editura VOX, Bucureşti, 1996 este o carte de specialitate pentru toţi iubitorii de natură, dar mai ales elevilor şi profesorilor.

Această rasă de porumbei se deplasează mergând pe vârful degetelor, cu gâtul lipit de spate, iar capul lipit de pernuţă (penele dinaintea cozii).

Pieptul este purtat mai sus decât linia creştetului capului, poziţia trunchiului fiind verticală.

În prezent, sunt cincizeci de culori şi tipuri de desene pentru această rasă de porumbei.

Porumbeii voltaţi aparţin grupului de porumbei ornamentali.

Hrana

Adaptat perfect la habitatul montan, iarna se hrănește cu ace de rășinoase, iar vara cu muguri, frunze, flori și fructe.

Reproducerea

Femela depune de obicei 5-12 ouă la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai. Incubaţia durează în medie 26-29 de zile şi este asigurată numai de către femelă. După eclozare, puii îşi părăsesc cuibul după 24 de ore şi îşi urmează mama. Puii încep să facă salturi în zbor la 10-14 zile şi devin zburători la circa 25-30 de zile, însă rămân împreună cu familia până toamna.

Ameninţări şi presiuni

Principalele amenințări și presiuni asupra speciei sunt în general datorate acțiunilor umane. Exploatarea masivă a zonelor forestiere duce la pierderea habitatului cocoșului de munte și la distrugerea locurilor de rotit. Este considerat de către specialiști a fi o specie umbrelă, prin conservarea căreia se asigură protecția unui număr mare de alte specii care se găsesc în mod natural în același habitat.

Gheorghe Şincai, reprezentantul Şcolii ardelene, e elaborat, între anii 1808 şi 1810, primul dicţionar românesc de ştiinţe naturale. Timotei Cipariu a publicat în anul 1947 un Vocabular românesc, unguresc, german şi latin cu denumiri de plante din Transilvania.

Contribuţii botanice însemnate au adus şi Florian Porcius, Dimitrie Brandză şi Dimitrie Grecescu. În 1906, Zach Panţu publică lucrarea „Plantele cunoscute de poporul român”.

Lucrarea „Flora Republicii Socialiste România”, publicată în 13 volume între anii 1952-1970, cuprinde totalitatea plantelor identificate şi clasificate pe teritoriul ţării noastre.

În prezent botanica este una dintre ştiinţele de mare importanţă practică privind protejarea florei, creşterea producţiei, a valorificării superioare a terenurilor, etc.

Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume valoroase despre botanica românească.

Miniexpoziția, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 iunie 2022.

1. „Flora Republicii Populare Române” vol. I, apărut în anul 1952 la editura Academiei Republicii Populare Române, redactor principal acad. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R.

2. „Flora – pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în România”, scrisă în anul 1923 de Iuliu Prodan fost profesor la Academia Agricolă din Cluj și publicată la editura Cartea Românească. Acest gen de lucrare a fost prima în limba română din vremea respectivă şi cuprinde aproape toate Fanerogamele şi Criptogamele vasculare cunoscute până atunci în ţară.

3. „Conspectus florae romaniae, Regionumque affinium” a fost scrisă de prof. Alexandru Borza, (1947-1949), în care au fost cuprinse 3637 specii de plante vasculare din România. Lucrarea a fost publicată la editura Cartea Românească.

4. „Plantele cunoscute de poporul român” de Zach Panţu, editura Minerva, Bucureşti,1906, este un vocabular botanic care cuprinde „numirile române, franceze germane şi ştiinţifice” ale plantelor.

5. „Curs de botanică” vol. I, Morfologia, ediţia a II-a, de Ioan Grinţescu, fost profesor de botanică la Facultatea de Ştiinţe şi Agronomie din Cluj şi Bucureşti, 1948.

Prima ediţie, din anul 1934, complet epuizată, a fost premiată de Academia Română cu „Premiul Statului Lazăr”.

6. „Atlas botanic”, editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti, 1973. Acest atlas botanic a fost realizat cu scopul de a pune la îndemâna elevilor şi a tuturor celor care doresc sa cunoască lumea plantelor, un amplu material în limita a 181 de planșe în culori.

Lumea se află într-o stare de urgență climatică – „un cod roșu pentru umanitate”, potrivit Secretarului General al ONU. Concentrația de emisii de gaze cu efect de seră (GES) în atmosferă face ravagii în întreaga lume și amenință viețile, economiile, sănătatea și alimentele. Lumea este departe de a asigura o creștere a temperaturii globale sub 2°C, așa cum a promis în Acordul de la Paris din 2015.
Oamenii de știință estimează că există cel puțin 8 milioane de specii de plante și animale care trăiesc astăzi pe pământ, inclusiv omul. Timp de mii de ani, oamenii și ecosistemele naturale au coexistat, dar pe măsură ce populația umană a crescut, a început utilizarea intensivă a resurselor naturale ceea ce a condus la deteriorarea biodiversității și implicit a echilibrului delicat din biocenoze, cu implicații grave asuprea mediului și a însăși vieții umane.

Plasticul este acum omniprezent în mediul nostru natural, constituind un marker al Antropocenului, epoca noastră geologică actuală și a dat chiar numele unui nou habitat microbian marin numit „plastisferă”. La începutul anilor 2000, cantitatea de deșeuri de plastic pe care le-a generat omul a crescut mai mult într-un singur deceniu decât în ultimii 40 de ani. Toate acestea se reflectă asupra mediului înconjurător.

Un mediu sănătos joacă un rol cheie în îndeplinirea celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă. Cu puțin peste 10 ani până la îndeplinirea datei țintă din 2030, lumea va trebui să accelereze ritmul și să depună eforturi mai mari pentru a găsi soluții mai eficiente la poluare, schimbările climatice și pierderea biodiversității, pentru a transforma cu adevărat societățile și economiile.
Există un singur Pământ și împreună îl putem proteja!

Principalii prădători naturali ai gândacului arlechin sunt păsările, șopârlele și broaștele.

Specia este amenințată din cauza pierderii habitatului, ca urmare a defrișărilor și poluării mediului.

Astronomia a devenit o ştiinţă modernă odată cu Copernic şi Kepler, primul fiind descoperitorul sistemului heliocentric iar cel de al doilea al legilor de mişcare eliptică a planetelor în jurul Soarelui.

Isaac Newton a publicat, în 1686, faimoasa sa lucrare Phylosophiæ naturalis principia mathematica, care cuprinde şi legea gravitaţiei universale.

Primii astronomi au folosit doar propria vedere sau un instrument pentru a calcula poziţia stelelor. Astăzi, telescoapele optice care văd lumi situate la 1-5 miliarde ani-lumină au fost depăşite de radiotelescoape care pătrund mai adânc în spaţiu.

În secolul 21, studiile cosmologice au primit un impuls considerabil determinat de dezvoltarea tehnicilor de studiu şi a instrumentelor, fiind publicate numeroase lucrări ştiinţifice.

Luna aceasta am expus în miniexpoziția „Valoarea cărții”, câteva exemplare din colecția de carte a bibliotecii de specialitate a muzeului. Vă invităm să o vizitați în perioada 15.05.2022 – 14.06.2022.

1. „Principiile matematice ale filozofiei naturale” scrisă de Isaac Newton în anul 1726. Volumul expus este prima traducere în limba română de prof. Victor Marian în anul 1956, editura Academiei Republicii Populare Române. Această carte reprezintă o piatră fundamentală în istoria gândirii umane.

2. „Astronomie”, vol. I, de M. De la Lande, ediţia a doua, revizuită şi adaugită, apărută la Paris şi datată din anul M. DCC. LXXI. (1771). Lucrarea a fost scrisă în 10 ani (1771-1781) şi are 4 volume;

3. „Tratat de astronomie practică”, de M. Abel Souchon, o expunere a calcului Ephemeridelor, apărută la Paris în anul 1883;

4. „Ferestre spre univers”, de Robert Estalella, o enciclopedie despre Univers, editată de Teora, Bucureşti, 1998;

5. „Big Bang – Originea universului”, de Simon Singh, un volum în care este făcută o descriere acceptabilă, raţională şi coerentă a apariţiei şi evoluţiei universului, editura Humanitas, Bucureşti 2012.

Se reproduce în scobituri de copaci, preferând salcâmii. Femela depune între 3 și 6 ouă pe care le clocește singură 18-19 zile. Puii părăsesc cuibul când au în jur de 4 săptămâni.

Femela este cea care hrănește puii până aceștia învață să mănânce singuri. În perioadele când femela clocește și hrănește pe pui, ea este hrănită de către mascul.

În condiții bune pot trăi peste 10 ani în libertate. În captivitate pot trăi până la 15 ani sau mai mult.

Populația din România este estimată la 400 000 - 1 100 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată fluctuantă.

Principalele amenințări la adresa speciei sunt legate de intensificarea agriculturii: utilizarea intensă a pesticidelor (în special insecticide), scăderea suprafețelor cultivate cu cereale, suprafețele mari cu monoculturi, eliminarea fâșiilor necultivate dintre terenurile arabile, pășunatul excesiv și pășunatul la interfața pășune - teren arabil.

Flora Dobrogei reflectă fidel ținutul dobrogean cu aspect de podiș, presărat din loc în loc de numeroase dealuri cu un grad mare de ariditate, acest ținut fiind cel mai secetos din România.

Flora Dobrogei cuprinde plante în marea lor majoritate xerofite, care preferă zonele aride fiind foarte bine adaptate la secetă. Învelișul vegetal al Dobrogei reflectă particularitățile climatice ale regiunii, pe lângă stepa tipic dobrogeană, formată din numeroase specii de graminee (amintim aici de: păiușul stepic și de colilie), pajiștile stepice naturale fiind caracterizate de specii din genurile Festuca spp. și Stipa spp.; în arealul dobrogean întâlnim și silvostepa, caracterizată de prezența pădurilor de cer și de stejar, amintim aici speciile: Quercus cerris, Quercus pubescens și Q. frainetto pe lângă care creşte și cărpinița: Carpinus orientalis. În prezent, vegetația de stepă și de silvostepă ocupă în Dobrogea suprafețe mici, vegetația naturală fiind înlocuită de-a lungul timpul, ca urmare a intensificării activităților agricole, de terenuri cultivate.

Vă aşteptăm!

Manager,
Dr. Gabriela Gurău

Deciziile de natură politică, socială și comercială conduc la o criza climatică și de sănătate. Peste 90% dintre oamenii de pe planetă respiră aer poluat rezultat din arderea combustibililor fosili. O lume în care încălzirea globală este din ce în ce mai evidentă favorizează ca diferite specii de insecte să răspândească boli mai repede decât oricând. Evenimentele meteorologice extreme, degradarea terenurilor și deficitul de apă produc modificări ale demografiei și afectează sănătatea oamenilor. Poluarea și materialele plastice se găsesc oriunde, din oceanele cele mai adânci, în cei mai înalți munți făcându-și loc chiar și în corpul animalelor și oamenilor. Alimentele și băuturile foarte procesate și nesănătoase conduc la un val de obezitate, crescând numărul cazurilor de cancer și boli de inimă, generând în același timp o treime din emisiile globale de gaze cu efect de seră.

Pentru a contribui la creșterea gradului de conștientizare a importanței legăturii dintre calitatea mediului înconjurător și sănătatea oamenilor, Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău și Palatul Copiilor Bacău organizează expoziția temporară cu tema „Acționează simplu, trăiește sănătos”.

Expoziția va cuprinde lucrări realizate de elevi de la Palatul Copiilor Bacău și va fi deschisă publicului la sediul Muzeului de Științele Naturii începând cu data de 7 aprilie 2022, ora 12.00.

Vă aşteptăm!

Manager,
Dr. Gabriela Gurău

Dacă este atacat, zborul încet se schimbă instantaneu printr-o manevră evazivă rapidă, după care fluturele se afundă în pădure, unde se așează pe plante sau sol cu aripile strânse. Prădătorul care l-a urmărit încă mai caută, desigur, o insectă albastră strălucitoare, dar fluturele afișând partea inferioară maro închis reușește să scape.

Toate speciile de pitoni sun incluse în Anexa 8 - CITES, cu toate acestea pitonul birmanez este o „specie invazivă” în Florida unde prezența sa în libertate duce la o scădere a numărului de exemplare din speciile locale.

Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume despre dendrologie, istoria pădurilor româneşti, monografii şi cultura diferitelor specii lemnoase.

Miniexpoziția, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 aprilie 2022.

1. „Dendrologie” de E. G. Negulescu şi Al. Săvulescu, editura Agro-Silvică, Bucureşti, 1965;
2. „Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până astăzi” de C-tin. C. Giurescu, edituta Ceres, Bucureşti, 1975;
3. „Cultura speciilor forestiere de interes industrial” de At. M. Haralamb, editura Agro-Silvică, Bucureşti, 1965;
4. „Monografia arboretumului Dofteana” de Ana Mihalache, Redacţia de Propagandă Tehnică Agricolă, Bacău, 1988;
5. „Monografia arboretumului Hermeiuş” de Ana Mihalache, Redacţia de Propagandă Tehnică Agricolă, Bacău, 1989;
6. „Terra”, Smithsonian Institution, Editura RAO, Bucureşti, 2006.

Din mărturii vechi scrise aflăm ca romanii au fost aceia care au aplicat arhitectura peisajului pe o scară extensivă.

Grădinile renascentiste s-au dezvoltat în cel de-al XVI-lea și cel de-al XVII-lea secol. În secolul al XVIII-lea, Anglia a atins punctul culminant în noul stil al arhitecturii peisagere. De-a lungul secolului al XIX-lea planificarea urbană a devenit tot mai importantă, reprezentând o combinație între planificarea modernă și tradiționalul grădinărit.

Arhitectura peisageră continuă să se dezvolte ca disciplină estetică și de arhitectură de-a lungul secolului XX dar şi XXI.

Arhitecţii peisageri realizează sistematizarea teritoriului de la scară macro şi până la crearea unui cadru personal prin amenajarea unei mici grădini private, reorganizarea spaţiilor urbane degradate, transformarea spaţiilor urbane poluate în zone verzi, restaurarea siturilor istorice, etc.

Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume despre arhitectura peisageră.

Vitrina, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 martie 2022.

1. „Semer et planter” de D. Cannon, ed. J. Rothschild, 1894;

2. „Mon ami Le jardin” de F. Lequenne, Ed. Sequana, Paris, 1941;

3. „Arboricultura ornamentală şi arhitectura peisajeră” de V. Sonea şi L. Palade, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969;

4. „European garden design” de Ehrenfried Kluckert, Ed. Konemann 2005;

5. „Arhitectura peisageră” de M. Preda şi L. Palade, Ed. Ceres, Bucureşti, 1973;

6. „Encyclopedia of Garden plants and flowers” Ed. D.P., 1998.

Ponta constă, de obicei, din 2 ouă. Depun ouă și clocesc de două ori pe an. Incubația durează 13-16 zile. Clocesc ambele sexe, femela noaptea și masculul ziua.

Deosebirea sexelor se realizează în funcție de 2 aspecte: comportamental și micile diferențe ale corpului dacă păsările sunt din aceeași varietate (rasă). Masculul are pieptul mai lat și proeminent, capul rotund și spatele cu aripile mai mari. Femela în schimb este subțire, capul ușor alungit și corpul suplu. Acest aspect de diferențiere se poate aplica după ce păsările au împlinit vârsta de un an.

Printre acestea, se numără și bondarul estic, Bombus zonatus, a cărui limită vestică de distribuție se trasează prin România, specia fiind mai frecvent întâlnită la sud de țara nostră și spre est.

Bondarul estic (Bombus zonatus Sm.) este o specie de dimensiuni medii, foarte rară în Europa. Specia a fost descrisă în anul 1854 de Frederick Smith, entomolog britanic, care a lucrat la departamentul de Zoologie din cadrul British Museum. Specia a fost descoperită de Smith în insula Zakynthos din Grecia.

Se cunosc 2 subspecii, dintre care, în România se întâlnește Bombus zonatus zonatus. Acest bondar este frecvent în sud - estul Europei (Grecia, Nordul Macedoniei, Bulgaria), în Turcia și Armenia. A fost semnalat sporadic și în Albania, Crimea, Caucaz, Georgia, Azerbaijan și nord vestul Iranului.

În România, specia este foarte rară, cele câteva semnalări vechi provin din Dobrogea, Muntenia, Moldova și Banat.

Bondarul estic preferă zonele deschise, fiind întâlnit în habitate de stepă și silvostepă. Este o specie generalistă, care vizitează cu precădere specii plante din familia Asteraceae.

Intensificarea agriculturii prin transformarea terenurilor de stepă și silvostepă în terenuri cultivate și utilizarea pe scară largă a pesticidelor au determinat reducerea drastică a habitatului și populațiilor acestei specii, cercetătorii previzionând un declin accentuat până în anul 2050.

Din acest motiv, bondarul estic a fost inclus în Lista Roșie a Albinelor din Europa (2014) de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), ca specie Amenințată cu dispariția (EN).

Piesele expuse fac parte din patrimoniul Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău și au fost colectate la jumătatea secolului trecut, din sudul Dobrogei.

Printre obiectivele cercetărilor ihtiologice se numără evaluarea populațiilor de pești, stabilirea strategiei pentru mediul marin, protecția și conservarea mediului marin, refacerea ecosistemelor marine în zonele în care acestea au fost afectate. Aceste cercetări duc colateral şi la dezvoltarea industriei. Pe baza cercetărilor ihtiologice se elaborează metode de estimare a rezervelor economice de pește și stabilirea cantităților de pește ce poate fi capturat. Se determină cât pește se poate pescui în mări și oceane, în bazinele de apă dulce, se planifică dezvoltarea pisciculturii,

Sunt cunoscute  lucrările, din acest domeniu, ale unor emblematici biologi români pe care astăzi îi omagiem şi expunem câteva din valoroasele lor cărți, rezultate în urma a numeroși ani de studii şi cercetare.

• Ioan Borcea (30.01.1879 – 30.07.1935), este considerat părintele oceanografiei românești fiind una dintre figurile proeminente ale biologiei naționale. Este fondatorul Stațiunii zoologice marine de la Agigea, a pus bazele şcolii româneşti de oceanografie, a fost membru corespondent al Academiei Române.

• Sergiu Cărăușu (15.02.1907-1997) a fost un zoolog, hidrobiolog și ihtiolog român de reputație europeană, de origine basarabeană. A fondat împreună cu profesorul Ioan Borcea școala hidrobiologică de la Universitatea din Iași. A fost director al Stațiunii Marine de la Agigea în perioada 1953-1960.

• Grigore Antipa (10.12.1867 – 09.03.1944) a pus bazele hidrobiologiei românești prin studii asupra Dunării şi mecanismelor productivității apelor, a studiat peștii României şi pescuitul la români. Excepțional organizator, a pus bazele muzeului ce îi poartă numele şi a înființat stațiunea biooceanografică de la Constanța (1932).

• Mihai Băcescu (28.03.1908 – 06.08.1999) a fost un zoolog, oceanolog și muzeolog român, membru titular al Academiei Române.

Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii Ion Borcea, expune din colecția de carte proprie, câteva volume despre ihtiologia românească şi lucrări scrise de şi despre importanți ihtiologi români.

Vitrina, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 februarie 2022.

1. Istoria ihtiologiei româneşti de George Vasiliu şi Gheorghe Manea, Buletinul de cercetări piscicole, Bucureşti, 1987;
2. Opere, Ihtiofauna Mării Negre, de Ioan Borcea, Rovimed Publishers Bacău, 2006;
3. Profesorul Ioan Borcea şi Staţiunea Zoologică Marină de la Agigea, de Sergiu Cărăuşu, (culegere de extrase din publicaţii ale Academiei de Ştiinţe din România şi extrase din Analele ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi, scrise de profesor între anii 1927-1947);
4.  Tratat de Ihtiologie, de Sergiu Cărăuşu, Ed. Academiei Republicii Populare Române, 1952;
5. Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice, de Grigore Antipa, ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2011;
6. Bibliographie Roumaine de la Mer Noire, de Mihai Băcescu, Bucureşti, 1965.

Mihai Eminescu este recunoscut și la nivel internațional, astfel a fost desemnat poetul anului 2000 de UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură,) iar NASA (National Aeronautics and Space Administration) a atribuit numele său unui crater de pe planeta Mercur.

Pentru a vă afla mai aproape de natura terestră și de elementele cosmice, atât de îndrăgite de poetul național, Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, vă invită să vizitați expozițiile de la: Muzeul de Științele Naturii, Vivariul, Observatorul Astronomic „Victor Anestin” și Casa Memorială „Ion Borcea”. În cadrul expoziției permanente veți putea viziona un material dedicat acestei tematici. Prezentarea poate fi vizionată și pe canalul Youtube al instituției, urmând link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=_sxrYHSvOHo.

Expozițiile permanente din cadrul Muzeului de Științele Naturii, situat în Aleea Parcului nr. 9 sunt: „Păduri din România”, „Ocrotirea naturii”, „Flori din adâncurile Terrei” și colecția de plante vii din seră, iar cele temporare „Mirodeniile, povești cu gust” și „O Lume Dispărută”. În cadrul expoziției va fi prezentă vitrina dedicată proiectului cultural – expozițional „Valoarea cărții” – tema de luna aceasta fiind ihtiologia în România.

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, va fi disponibil, în premieră, turul virtual al Muzeului de Științele Naturii: https://turvirtual.real-tour.ro/view/muzeul-stiintele-naturii-bacau/tur-3d.

Vivariul, situat în str. Popa Șapcă, nr. 3, vă prezintă următoarele expoziții permanente ”Expoziția de păsări exotice cântătoare și de ornament”, „Specii autohtone și exotice de pești „Rase de porumbei” „Amfibieni si reptile”. În cadrul acestei locații puteți vizita și expozițiile temporare „Cânepa – trecut, prezent și viitor” și „The Taranterra Project” – expoziție de tarantule vii.

Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, situat în str. Ion Ghelu Destelnica nr. 8, etalează expoziția permanentă „Universul – de la Pământ la stele” și expoziția temporară „Luna – o călătorie în timp”, iar această incursiune printre stele este completată de un spectacol de planetariu. La observatorul astronomic va fi prezentat un material cu tema „Astropoezie”.

Casa Memorială „Ion Borcea” din Comuna Racova adăpostește o valoroasă expoziție de obiecte personale care au aparținut savantului Ion Borcea.

Accesul vizitatorilor se va face restricționat, conform reglementărilor în vigoare pe perioada stării de alertă, dat fiind contextul generat de prezența virusului SARS-CoV-2. Pentru a avea acces, vizitatorii trebuie aibă temperatura sub 37,3 grade, să poarte mască pe toată perioada prezenței în expoziíile Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” și să atingă cât mai puține suprafețe.

Vă aşteptăm!

Manager,
Dr. Gabriela Gurău

În 1901 a plecat la Paris, unde a urmat cursurile Facultății de Științe de la Sorbona, pe care le-a finalizat cu succes, devenind licențiat în 1903. În anul 1905, și-a susținut teza de doctorat intitulată: „Recherches sur le système uro-génital des Elasmobranches“ (Studiul sistemului urogenital al peștilor elasmobranchi).

După obținerea doctoratului Ion Borcea s-a reîntors în țară, unde a fost numit conferențiar la disciplina Zoologie, în 1912 devenind profesor titular la Catedra de Zoologie. După revenirea în țară a făcut cercetări de entomologie, publicând lucrarea: „Contribuții la catalogul Aphidelor din România“. Deși era zoolog a avut și preocupări în domeniul botanicii, studiind plantele rare și endemice de pe dunele de nisip de la Agigea.

Profesorul Ion Borcea a fost promotorul combaterii biologice a insectelor dăunătoare din România, cea mai mare realizare a acestuia rămânând, însă, fondarea Stațiunii Zoologice Maritime de la Agigea, o adevărată școală de biologie marină.

Opera sa, încă de actualitate, ne impresionează prin diversitate și profunzime.

Casa memorială „Ion Borcea“ se află în comuna Racova, situată la 27 km de Bacău. Aici și-a petrecut copilăria şi adolescenţa profesorul universitar Ion Borcea. Casa, cu o vechime de 100 ani, este astăzi o subunitate a Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii Bacău. Ea găzduieşte expoziţia permanentă dedicată vieţii şi operei marelui savant, unul dintre primii oameni de ştiinţă care a înţeles importanţa şi rolul Oceanului Planetar.

Profesorul Ion Borcea a publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice în domeniile morfologiei, entomologiei, ihtiofaunei Mării Negre, faunei marine şi a relictelor pontocaspice din limanuri şi complexul Razelm. Opera sa, de strictă actualitate, este greu de egalat, devenind nu numai un termen de referinţă în sine, dar şi un model spre care să tindem.

În onoarea sa, câteva specii de insecte îi poartă numele, de exemplu Chalcimerus borceai din familia Torymidae, ordinul Hymenoptera, descrisă în anul 1962 de către Steffan şi Andriescu. Tot în semn de omagiu, numele său a fost dat unui braț al fluviului Dunărea, dar și unor licee și străzi din țară, precum și Staţiunii de Cercetări Maritime de la Agigea. Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii din Bacău poartă numele „Ion Borcea“ ca o recunoaştere a meritelor sale.

Savantul Ion Borcea, prin neobosita sa activitate, ocupă un loc de frunte în galeria marilor oameni de știință ai județului Bacău.

La sediul Muzeului de Științele Naturii a fost organizată o expoziție dedicată marii personalități științifice care a fost Ion Borcea în anii 2017-2018.

Pentru mai multe informații vă invităm să accesați canalul de Youtube al Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău:

https://www.youtube.com/watch?v=jeb6KqnWVRk Prezentare – Casa memorială „Ion Borcea”

https://www.youtube.com/watch?v=g6G9WVFrJ1U Ion Borcea (1879 – 1936) personalitate fundamentală a științei românești și universale

Vă invităm să vizitați Casa Memorială Ion Borcea și prin intermediul unui tur virtual:

https://turvirtual.real-tour.ro/view/muzeedelasat/casa-memoriala-ion-borcea

În data de 13 ianuarie 2022 VIZITAREA EXPOZIȚIILOR NOASTRE ESTE GRATUITĂ.

Accesul vizitatorilor se va face restricționat, conform reglementărilor în vigoare pe perioada stării de alertă, dat fiind contextul generat de prezența virusului SARS-CoV-2. Pentru a avea acces, vizitatorii trebuie aibă temperatura sub 37,3 grade, să poarte mască pe toată perioada prezenței în expozițiile Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” și să atingă cât mai puține suprafețe.

Cu deosebită consideraţie,

Manager,
Dr. Gabriela Gurău

În colecția Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, Bacău există piese de patrimoniu fosile reprezentând un fragment de hemimandibulă a unui individ juvenil și un fragment de hemandibulă a unui individ matur, descoperite în timpul săpăturilor ce se efectuau pentru construcția Centralei Electrice de Termoficare a orașului Bacău.

Date despre aceste fragmente au fost publicate pentru prima dată de dr. Constantin Șova și cercetătorul paleontolog Costin Rădulescu în revista Travaux de l’Institute de Spéologie „Émile Racovitza”, în anul 1987, fragmentele fiind atribuite speciei Choerolophodon pantelici. Mai târziu, în anul 2020 profesorul dr. Paul Țibuleac a reexaminat fragmentele fosile atribuindu-le speciei Choerolophodon anatolicus. Aceste piese pot fi văzute în cadrul expoziției temporare „O lume dispărută” deschisă publicului la sediul Muzeului de Științele Naturii Bacău.