Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii decembrie 2023 la Vivariu este:
PERUȘUL ROSELLA (Platycercus eximius)
Perușul Rosella (Platycercus eximius) este una dintre cele opt specii de peruși australieni viu colorați care fac parte din genul Platycercus. Platycercus înseamnă „cu coada lată” sau „cu coadă plată”, reflectând astfel o caracteristică comună a perușilor Rosella și a celorlalți peruși din această familie.
Penajul de pe spate are un aspect curbat, iar coloritul acestuia diferă în funcție de specie. Fiecare specie prezintă pete distincte pe obraji. Femelele şi masculii au un penaj asemănător. Diferențierea sexului unui peruș Rosella este dificilă. În general femelele au coloritul mai puțin intens, ciocul și capul mai mici decât masculii și prezintă o dungă albă sub aripi. Totuși, aceste indicii nu sunt valabile în toate cazurile, singurele metode complet eficiente de determinare a sexului fiind metoda chirurgicală și analiza ADN. Și stabilirea vârstei unui peruș Rosella este dificilă. În general, puii sunt asemănători cu femelele și au ciocul galben sau portocaliu.
Rosella se distinge prin capul și pieptul roșii, cu pete albe pe obraji. Penele de pe spate sunt negre mărginite cu galben, abdomenul este galben, aripile și penele laterale din coadă sunt albastre iar restul cozii este de culoare verde închis. Ciocul este alb-gri. Perușii Rosella ating dimensiuni de 25-38 cm și trăiesc aproximativ 20-25 ani (uneori mai mult).
În habitatul lor natural perușii Rosella, zburători excelenți, trăiesc în stoluri de 8-20 de indivizi și preferă spațiile deschise, câmpurile, lanurile de cereale și regiunile cu tufișuri. Perușul Rosella este monogam, femela construind cuibul și clocind ouăle, masculul fiind cel care îi aduce de mâncare.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMUNICAT DE PRESĂ
Vernisaj la Observatorul Astronomic „Victor Anestin” Bacău
„REPREZENTĂRI ALE ASTRONOMIEI ÎN ARTĂ” - expoziție temporară
Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, vă invită să participați, MIERCURI, 13.12.2023, începând cu ORA 13:00, la sediul Observatorului Astronomic, din str. Ion Ghelu Destelnica nr. 8, la vernisarea expoziției temporare intitulată „REPREZENTĂRI ALE ASTRONOMIEI ÎN ARTĂ”.
Arta și astronomia au rădăcini comune care datează din cele mai vechi timpuri. Soarele, Luna, planetele și evenimentele astronomice au inspirat încă din antichitate imaginația artiștilor, poeților a compozitorilor, care au încercat să le imortalizeze amploarea pe pânză, hârtie, lemn sau în piatră. Acest lucru a dus la o istorie comună a artei și a astronomiei. A rezultat astfel, o colecție de lucrări de artă uimitoare inspirate de fascinantele elemente cosmice. Scopul acestei expoziții temporare este de a prezenta publicului perspectivele originale și totuși realiste ale artiștilor asupra spectacolului ceresc și de a realiza o punte estetică între artă și știință.
Expoziţia temporară realizată de specialişti ai Observatorului Astronomic „Victor Anestin” este îmbogăţită de expoziția de fotografie intitulată „Soare, Lună și luceferi în arta populară băcăuană” a Muzeului de Etnografie din cadrul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.
Vă invităm să ne fiți alături. Împreună, PROMOVĂM ASTRONOMIA!
Cu deosebită considerație,
Manager,
Dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii decembrie 2023 la Muzeul de Științele Naturii este:
CERBUL COMUN (Cervus elaphus)
Este cunoscut și sub denumirea de cerb carpatin și face parte din familia Cervidae, fiind cel mai mare reprezentant din România al acestei familii. Se întâlnește în zonele cu păduri întinse, din golul alpin până în Lunca Dunării. Este un animal cu activitate crepusculară şi nocturnă, iar hrana sa este exclusiv vegetală. Taurii (masculii) sunt mai mari decât ciutele (femelele) şi spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Astfel, dimorfismul sexual este foarte evident. Masculii pierd coarnele anual, începând de la sfârșitul lunii februarie până în luna aprilie. Ciclul anual de creștere al coarnelor este influențat direct de alternanța zi-noapte (fotoperioadă) precum și de hormonul masculin - testosteron. Această creștere începe, de regulă, în luna aprilie și se încheie la jumătatea lunii septembrie.
Cerbul comun este un animal sociabil din toamnă până în primăvară, perioadă în care masculii se grupează în cârduri conduse de un cerb tânăr, iar cârdurile de femele sunt conduse de ciuta cea mai în vârstă. În cârdurile de ciute sunt amestecați întotdeauna viţei şi uneori, cerbi în vârstă de 2 ani. Doar cerbii bătrâni şi cei foarte puternici trăiesc solitar.
Cerbii au mirosul excelent, auzul bun şi văzul suficient de bun.
Lupul, șacalul și câinii de la stâne sunt cei mai de temut dușmani naturali ai cerbului.
Când cerbii constituie cârduri dense, aceștia pot cauza pagube majore atât în regenerările forestiere, cât și în agricultură, prin roaderea lujerilor și a scoarței arborilor sau prin invadarea culturilor de cartofi sau cereale. Măsurile necesare pentru prevenirea unor astfel de pagube sunt: menținerea efectivelor la un nivel optim prin vânare rațională și selectivă, asigurarea liniștii în pădure, conservarea resurselor trofice, administrarea de hrană complementară, precum și interzicerea pășunatului cu animale domestice în fondul forestier.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii noiembrie 2023 la Vivariu este:
PORUMBELUL VOIAJOR (Columba livia f. domestica)
Porumbeii voiajori se mai numesc porumbei mesageri, curieri, călători, poştaşi sau porumbei – poştă, având trăsături comune ca: zborul rapid şi persistent, simţul de orientare foarte dezvoltat, instinctul de revenire la porumbar.
Corpul este de consistență robustă, dar în acelaşi timp armonioasă, fusiform, aripile sunt lungi, drepte, cu remige lungi, elastice, rotunjite la capete, oasele braţului fiind groase.
Pieptul este puternic dezvoltat, larg, bombat cu musculatura pectorală dezvoltată, picioarele puternice, iar coada formată din12 rectrice este plată şi purtată strâns.
Penajul porumbeilor voiajori este fin, moale, mătăsos, dens și are diferite culori: vânăt cu dungi negre pe aripi, negru, roşu sau bălţat.
Utilizarea porumbeilor pentru transmiterea informaţiilor s-a practicat din antichitate. Acest lucru se explică prin faptul că porumbeii erau mesageri mai siguri şi mai rapizi decât curierii pietoni sau călăreţi.
În Europa antică, porumbeii voiajori au fost utilizați de greci, încă din veacul al V- lea î.e.n. Un astfel de sistem de poştă cu porumbei funcționa şi în Siria şi Persia veche, între oraşele mai mari din Egipt, de asemenea în China se practica, încă din antichitate, creşterea şi dresajul porumbeilor voiajor.
În Europa medievală, porumbeii voiajori aduşi de navigatorii olandezi, din Bagdad, au participat, sporadic, de-a lungul istoriei prin transmiterea de mesaje. După anul 1800 a fost introdus serviciul de poştă militară ce folosea porumbei, funcţionând chiar şi în timpul primului război mondial, acest serviciu s-a menţinut până la apariţia telegrafului şi staţiilor de radioemisie.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii noiembrie 2023 la Muzeul de Științele Naturii este:
STIBNITUL
Stibnit (antimonit sau stibină) cunoscut și sub numele de „sulfură de antimoniu”, este un mineral care face parte din clasa sulfurilor, având raportul sulf : metal (seleniu, telur) de 1:1. Mineralul cristalizează în sistemul ortorombic, având formula chimică Sb2S3, cu un habitus de cristale lungi, prismatice, aciculare, așezate radial sau se poate prezenta sub formă de agregate masive de culoare cenușie plumburie.
Caracteristic cristalelor de stibină este lungimea și forma aciculară, cu un luciu metalic. Acest luciu în contact mai îndelungat cu aerul devine mai mat și cu nuanțe diferite. Duritatea cristalelor de stibnit pe scara Mohs este cuprinsă între valorile 2 și 2,5, cu o densitate de 4,6 - 4,7. Mineralul se poate confunda la variantele cu habitus neacicular cu galena, de care se deosebește prin punctul de topire mult mai scăzut.
Cristalele de stibină pot atinge o lungime cuprinsă între 60 cm (Japonia) și 100 cm (China).
Stibnitul este folosit în industria semiconductorilor la implantarea (doparea) siliciului ce determină o conductibilitate electrică mai ridicată. În industria metalurgică el este folosit ca element de aliaj în creșterea durități oțelului, fiind de asemenea utilizat la fabricarea bateriilor. În anul 2003 principala țară exportatoare de stibină a fost China.
Deși este toxic, stibnitul era cunoscut încă din vremurile biblice în Orientul Mijlociu și Egipt, acest mineral a fost folosit sub formă de pulberi în scopuri medicale sau ca pastă pentru intervenții de natură cosmetică asupra sprâncenelor și genelor (echivalentul rimelului din ziua de azi) sau pentru a evidenția conturul ochilor (echivalentul creionului dermatograf).
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII OCTOMBRIE LA VIVARIU
Crapul koi (Cyprinus carpio var. koi)
Crapul koi sau crapul japonez este de fapt, o variantă de reproducere a crapului adică Cyprinus carpio obţinut în mod artificial.
Exemplarele de crap koi au multe asemănări cu crapul comun: sunt peşti de apă dulce, cu adaptabilitate mare şi se pot obişnui la temperaturi ale apei între 4 – 35℃, dar temperatura optimă este de aprox. 18-25℃. Schimbări bruşte de temperatură cu mai mult de 3℃ nu sunt de dorit.
Crapul koi are o serie de modele și culori, inclusiv alb, negru, roșu, galben, albastru și multe combinații ale acestor culori. Există numeroase varietăți, fiecare cu modele și colorații distinctive, cum ar fi:
-Kohaku: are un fond alb cu pete roșii (sau pete de culoare portocalie).
-Taisho Sanke: asemanător cu Kohaku, dar are și pete negre.
-Showa: combinație de negru, alb și roșu, cu negru fiind culoarea dominantă.
-Utsurimono: fond negru cu pete albe, roșii sau galbene.
-Bekko: fond alb, roșu sau galben cu pete negre.
-Asagi: albastru-gri pe partea superioară cu roșu sau portocaliu pe părțile inferioare și pe înotătoare.
-Tancho: orice culoare de bază cu o singură pată roșie pe cap.
Durata medie de viaţă este de 70 de ani. Cel mai bătrân exemplar care a purtat numele „Hanako” a trait în Japonia din anul 1751 până în anul 1977, atingând vârsta de 226 de ani şi o greutate de 8 kg.
În cultura asiatică, în special în Japonia, peștele koi este considerat un simbol al dragostei și prieteniei. De asemenea, este asociat cu perseverența datorită modului său de a înota împotriva curentului, ceea ce a condus la legende și povești aceștia transformându-se în dragoni după ce au reușit să escaladeze cascade dificile.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii octombrie 2023 la Muzeul de Științele Naturii este:
Bureţi iuţi (Lactifluus vellereus (Fr.) Kuntze 1891)
Proiectul „Exponatul lunii” dedicat valorificării patrimoniului pe care îl deţine Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău continuă seria cu exponatul lunii octombrie, reprezentat de piese din „Colecţia de Ciuperci”, expuse în cadrul unei microdiorame la Muzeul de Ştiinţele Naturii. Exemplare de Lactifluus vellereus au fost colectate din păduri de amestec din Munţii Nemirei.
Specia este cunoscută sub diferite denumiri populare: bureţi iuţi, bureţi porceşti, porceni, scripcuşoară, râşcov pâslos.
Ciuperca este o specie foarte comună, micorizantă care creşte pe sol, prin păduri de foioase şi de amestec, îndeosebi sub fag şi stejar, din iulie până în noiembrie.
Pălăria este cărnoasă, tare, iniţial convexă, ulterior ca o pâlnie, fin catifelată, de culoare albă sau albicioasă, se pătează cu nuanțe ocru-gălbui cu vârsta, cu diametru de 10-30 cm. Lamele sunt distanţate, albicioase, la atingere secretă un lichid alb lăptos (latexul). Porţiunile lovite se colorează repede în ocru-oranj. Piciorul este scurt, gros, albicios, catifelat, are 2 până la 4 cm în diametru și 4 până la 7 cm lungime. Culoarea este albă până la slab galbenă, devenind la strivire ocru-roșiatică. Carnea este albă, foarte compactă, dură dar fragilă și conține mult latex în tinerețe. Mirosul este aproape imperceptibil, dar gustul este foarte iute, amărui şi provine de la alcaloidul numit piperină.
Este necomestibilă din cauza gustului foarte iute, dar în Europa de Est este colectată pentru consum.
Lactifluus vellereus (Fr.) Kuntze,1891 este o ciupercă încadrată din punct de vedere sistematic în familia Russulaceae, Ordinul Russulales, Clasa Agaricomycetes, Încrengătura Basidiomycota, Regnul Fungi.
Specia a fost descrisă pentru prima oară ca Agaricus vellereus de Elias Magnus Fries în anul 1821, ulterior a schimbat numele binomial în Lactarius vellereus, transferându-l corect la genul Lactarius. Denumirea Lactifluus vellereus a fost propusă de micologul german Otto Kuntze, datorită unor diferențe de ADN, descrise în numărul 51 al jurnalului Scripta Botanica Belgica din 2013.
Ciuperca poate fi confundată cu alte specii, precum: iuţari (Lactarius piperatus) – specie comestibilă cu gust iute, Lactarius pubescens este o specie otrăvitore, extrem de iute, care creşte sub mesteceni, Lactarius controversus (necomestibilă, extrem de iute, crește sub plopi sau anini), Lactarius pallidus (necomestibilă), sau cu crănţăneii care sunt comestibili (Russula delica).
Material realizat de dr. Pavel Otilia Carmen, muzeograf IA
Vă invităm să ne vizitați!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Proiectul cultura – expozițional „VALOAREA CĂRȚII”
DESCOPERIRI ŞI INVENŢII
„Dacă există o carte pe care vrei să o citeşti, dar nu a fost încă scrisă, înseamnă că trebuie să o scrii tu însuţi.”
Tony Morrison
O descoperire ştiinţifică este observarea şi descrierea unui aspect nou al mediului înconjurător sau prima demonstrare experimentală a unui fenomen. De exemplu, o nouă descoperire ştiinţifică este descrierea unei specii noi, observarea unui nou tip de radiaţii, etc.
O invenţie este o rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoaşterii care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut până atunci. Invenţia se referă la realizarea unui produs (dispozitiv, material, substanţă) sau a unui procedeu în domeniile tehnologice.
Omul a făcut primele descoperiri şi invenţii încă dinaintea erei noastre şi de atunci, permanent ştiinţa şi tehnica se îmbogăţesc prin activitatea de cercetare şi inovare.
Astfel între secolele al XVII-lea î.Hr şi al II-lea î.Hr majoritatea descoperirilor sunt legate de primele observații astronomice.
Primul mileniu:
- Brahmagupta găseşte soluțiile generale ale ecuației liniare și a celei de gradul al doilea, definește pentru prima dată numărul zero, adunarea și scăderea, stabilește regulile operațiilor elementare cu fracții.
- Geber (Jabir ibn Hayyan) începuturile chimiei și ale metodei experimentale;
- Banu Musa descoperă că toate corpurile cerești sunt supuse acelorași legi ca și cele terestre; descoperă existența gravitației între corpurile cerești și între sferele cerești (înainte de formularea legii lui Newton a gravitației universale).
Mileniul al II-lea
-1020 - Avicenna - Canonul Medicinei: începuturile medicinei experimentale;
1021 -Ibn al-Haytham pune bazele opticii moderne, inventează camera obscură, descoperă că razele de lumină ce călătoresc în linii drepte sunt formate din particule de fotoni, etc;
-1543 - Copernicus: modelul heliocentric;
-1609 - Johannes Kepler: primele două legi ce descriu mișcările planetelor în jurul unei stele;
-1610 - Galileo Galilei: Sidereus Nuncius: observații telescopice;
-1643 - Evangelista Torricelli inventează barometrul cu mercur;
-1687 - Newton: Legea mișcării, Legea atracției universale, baza fizicii clasice;
-1714 - Gabriel Fahrenheit inventează termometrul cu mercur;
-1827 - Georg Simon Ohm: Legea lui Ohm (Electricitate);
-1869 - Dmitri Mendeleev: Tabelul periodic;
-1895 - Wilhelm Conrad Röntgen descoperă razele x;
-1896 - Henri Becquerel descoperă radioactivitatea;
-1897 - J.J. Thomson descoperă electroni în razele catodice;
-1905 - Albert Einstein: Teoria relativității;
-1913 - Niels Bohr: Modelul atomic Bohr;
-1927 - Georges Lemaître: Teoria Big Bang;
-1929 - Edwin Hubble: Legea lui Hubble de extindere a universului;
-1953 - Watson și Crick: structura elicoidală a ADN-ului, baza pentru biologie moleculară;
-1964 - Arno Penzias și Robert Woodrow Wilson: detectează radiația cosmică de fond care dovedește teoria Big Bang;
-1967 - Jocelyn Bell Burnell și Antony Hewish descoperă primul pulsar;
-1984 - Kary Mullis: Reacția în lanț a polimerazei, o descoperire cheie în biologia moleculară
-1995 - Michel Mayor și Didier Queloz observă prima planetă extrasolară în jurul unei stele din secvența principală;
-1997 - Institutul Roslin: Oaia Dolly este clonată;
-1997 - Experimentul CDF și experimentul despre natura fundamentală a materiei, Dzero realizate la acceleratorul Fermilab: descoperirea Quarcului Top;
-1998 - Gerson Goldhaber și Saul Perlmutter descoperă că expansiunea Universului se accelerează.
Mileniul al III-lea
-2001 - Primul proiect al genomului uman este finalizat;
-2006 - Pluto este reclasificată formal ca planetă pitică de către Uniunea Astronomică Internațională;
-2009 - Satelitul LCROSS confirmă existența apei pe Lună.
Ştiinţa este o importantă moştenire a culturii noastre. Din lucrările ştiinţifice şi cărţile dedicate tehnicii aflăm istoricul descoperirilor şi invenţiilor, când s-a întâmplat şi datorită cui. De asemenea putem să ne explicăm contextul istoric în care au avut loc diferite descoperiri.
Toate descoperirile şi invenţiile au dus incontestabil la progres.
Dar toate sunt benefice omului? Ne oprim cu exemplificarea la trei dintre ele: armele nucleare, biologice şi cărţile digitale.
Despre armele nucleare şi biologice toată lumea ştie despre urmările devastatoare folosirii acestora.
Despre cărţile tipărite se spune ca sunt pe punctul de a dispărea din cauza descoperirilor din domeniul electronicii dar în realitate ele sunt unele dintre cele mai importante surse de informare şi cunoaştere.
Să nu uităm: cărţile sunt una dintre cele mai mari invenții ale omenirii, scrise pe pereții peșterilor, apoi pe pielea animalelor, pe pergamente și apoi pe hârtie. Prin intermediul unei invenții recente s-au născut cărțile digitate. Acum oricine poate purta o bibliotecă întreagă în geantă dar acestea există atâta vreme cât sunt păstrate pe un server. Întreruperea funcționării acestuia sau deteriorarea duce la dispariția informațiilor stocate.
Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniile invențiilor şi descoperirilor.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 octombrie 2023.
1. Descoperiri şi invenţii – din vremurile preistorice până în cele moderne, ed. Aquila’93, Oradea, 2008;
2. Şaptezeci de invenţii ale antichităţii, ed. Aquila’93, Oradea, 2005
3. Maşinăriile lui Leonardo – Secrete şi invenţii în codexurile da Vinci- ed. Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006;
4. Istoria descoperirilor ştiinţifice, de Alexander Hellemans şi Bryan Bunch, ed. Orizonturi şi ed. Lider, Bucureşti, 1988;
5. Misterele şi minunile ştiinţei, ed. Aquila’93, Oradea, 2005.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii septembrie la Muzeul de Științele Naturii
Buteo Buteo - Șorecarul comun
Mai este cunoscut și sub numele de uliul șoricar.
Pasăre răpitoare de talie medie spre mare, cu lungimea corpului cuprinsă între 48 și 56 de cm şi o greutate medie de 525 - 1183 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110 - 130 de cm. Femelele sunt puțin mai mari decât masculii.
Populația mondială a speciei este estimată la 2 170 000 - 3 690 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 814 000 – 1 390 000 de perechi.
În România, populația estimată este de 20 000 – 50 000 de perechi.
Perioada de reproducere începe în martie - aprilie. Femela depune 2-4 ouă, pe care le clocește timp de 33-38 de zile. Puii părăsesc cuibul după 50 - 60 de zile. Perechile cuibăresc izolat. Cuibul este construit în interiorul suprafețelor forestiere, însă la distanță mică de lizieră. Cuibul este masiv, amplasat la înălțime în bifurcația crengilor, construit din crengi și resturi vegetale.
Hrana șorecarului comun este foarte diversificată, fiind formată mai ales din șoareci și alte rozătoare, dar și din amfibieni, reptile, insecte, râme și ocazional cadavre. Urmărește prada de la înălțime, fie de pe un punct de observație fix, mai înalt, fie din aer, unde planează sau zboară pe loc, asemănător vânturelului roșu.
Pe teritoriul României trăiesc trei specii de șorecar: șorecarul comun (Buteo buteo), șorecarul mare (Buteo rufinus) și șorecarul încălțat (Buteo lagopus).
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Proiectul cultura – expozițional „VALOAREA CĂRȚII”
ANTROPOLOGIA
„Cărţile reprezintă umanitatea dată la tipar.”
Barbara W.Tuchman
Antropologia este știința care studiază originea, evoluția și diversele tipuri fizice ale omului, în corelație cu condiţiile naturale și social-culturale.
În secolul al XV-lea, a apărut termenul de antropologie, dar interesul pentru viața omului, cultură, natură şi societate a existat încă din antichitate.
Studiul antropologic este văzut ca o analiză a informaţiilor coroborate din mărturii istorice, jurnale de călătorii și scrieri literar-filozofice.
Herodot şi Tacitus au descris în lucrările lor diferite aspecte legate de triburile celtice și germanice. Herodot a fost primul care a formulat principalele aspecte ale cercetării antropologice.
În evul mediu Marco Polo a descris în lucrările sale viața mongolilor, obiceiurile acestora, cultura acestora etc, iar Cristofor Columb a descris cultura amerindienilor.
Datorită cercetărilor arheologice efectuate în secolele XIX-XX cunoştințele despre civilizațiile dispărute s-au îmbogățit considerabil. Heinrich Schlimann a studiat civilizația miceniană, Jean Champollion a descifrat hieroglifele şi Arthur Evans, civilizația minoică.
S-a impus treptat metoda etnografică a cercetării vieții oamenilor prin locuirea pentru o perioadă împreună cu aceștia și urmărirea lor îndeaproape.
Antropologul elveţian Eugene Pittard (1864-1962), a făcut studii antropologice asupra populaţiei umane din România. Aceste studii au furnizat principalul argument ştiinţific invocat de delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Trianon (4 iunie 1920) pentru recunoaşterea de către statele beligerante a statului naţional unitar român. Atunci statul român şi-a desăvârşit în mare parte, deşi pentru un timp relativ scurt, reîntregirea sa etnică şi teritorială.
În România, a fost înființat, la iniţiativa prof. dr. Francisc Iosif Rainer, (titular al catedrei de Anatomie la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București), Institutul de Antropologie, în anul 1926. Inițial acesta a fost muzeu și laborator de antropologie în cadrul Facultății de medicină, iar în anul 1942, şi-a dobândit autonomia. În prezent institutul se află sub patronajul Academiei Române.
Institutul de antropologie din Bucureşti, adăposteşte una din cele mai mari colecții osteologice din Europa.
Antropologia are o deosebită importanţă stiinţifică, dar şi o mare importanţă social-politică, contribind la cunoaşterea umanităţii, componentă vie a statelor, umanizând conceptul socio-politic de stat prin combaterea atitudinilor extremiste: rasismul, xenofobia şi antisemitismul. Indiferent de culoarea pielii toţi aparţinem de o aceleiași specii - Homo sapiens sapiens.
În mod paradoxal, "rasele nu exista - rasismul da". (Francesco Cavalli-Sforza)
Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniul Antropologiei.Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 septembrie 2023.
Istoria Lumii – Atlas – de Plantagenet Somerset Fry, traducători: Ana Durac şi Roxana Toader, ed. Vox, Bucureşti, 1994;
Studii şi cercetări de antropologie, tomul 4, nr.1 – ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1967;
Introducere în antropologie – Ştefan Milcu şi Constantin Maximilian, ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967;
Al treilea cimpanzeu – Evoluţia şi viitorul Omului – Jared Diamond, traducere de Iacob Vicenţiu Mihail, ed. All, Bucureşti, 2015;
Rasele omeneşti de M. F. Nesturh – ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1957;
Pigmeii – Horia Matei, ed. Tineretului, Bucureşti, 1965.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII AUGUST LA VIVARIU
Perușul cântător (Psephotus haematonotus)
Una din păsările endemice din sud-estul Australiei care impresionează prin cântecul foarte frumos și aspectul elegant al penajului este perușul cântător.
Penele roşii de pe spate, aproape ascunse de aripile în culori marine, i-au dat numele de perușul cu spatele roșu, şi este principalul semn de recunoaștere în sălbăticie. Masca albastru-turcoaz a masculului este un alt semn distinctiv, în timp ce femela acestei specii este mai degrabă lipsită de culoare, pictată în nuanțe gri, pe alocuri cu verde sau albastru. Trăiește în Australia, pe lângă cursuri de apă, în apropierea pâlcurilor de copaci unde găsește adăpost.
Este un peruș de talie mică, de numai 27 cm lungime. S-a adaptat uşor în mediul locuit de oameni şi a devenit pasăre de colivie pentru cântecul lui deosebit. Poate fi o pasăre de companie afectuoasă şi jucăuşă, dacă are parte de atenţia şi dragostea stăpânului. Perușul cu spatele roşu, ca şi peruşii ondulați, are nevoie de multă activitate. Îngrijit corespunzător, poate trăi până la 15 – 20 de ani. Este considerat unul dintre cei mai tăcuţi peruși, deoarece ţipetele şi strigătele lui nu sunt la fel de stridente ca în cazul altor papagali de aceiași talie.
Perușul cântător face parte din ordinul Psittaciformes, familia Psittacidae.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii august
Deinonychus antirrhopus
(Gheară teribilă)
Numele speciei antirrhopus înseamnă „contra echilibru”, care se referă la ideea lui John Ostrom despre funcția cozii. La fel ca la alte dromaeosauride, vertebrele cozii au o serie de tendoane osificate și procese osoase super-alungite.
O serie de schelete bine păstrate de acum 115-108 milioane de ani au permis o reconstituire a acestui prădător.
Avea un fizic puternic, și totuși agil, cu maxilarele larg căscate și înarmate cu colți, cu marginile ca de fierăstrău.
Membrele superioare lungi, cu gheare puternice, aveau palmele îndreptate spre interior, permițându-i să-și strângă ferm prada.
„Gheara teribilă”, amenințătoare și mai mare decât în mod obișnuit, de la care provine denumirea acestui dinozaur, se află la al doilea deget de la fiecare picior și putea executa o mișcare rapidă și arcuită de retezare, ca un cuțit.
O serie de dovezi sugerează că Deinonychus și cei înrudiți cu acesta se mișcau cu rapiditate și aveau o mare abilitate de a efectua salturi, reacții rapide și creier relativ mare.
Un depozit remarcabil conține mai multe schelete de Deinonychus împrăștiate în jurul rămășițelor unui ornithopod, Tenontosaurus indicând faptul că acesta vâna în haite, adunându-se pentru a se năpusti și sfârteca prada.
Material realizat de dr. Daniel Ghiurcă, muzeograf IA
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
LEPIDOPTEROLOGIE
„Trebuie să te foloseşti nu de înfăţişarea frumoasă a cărţii, ci de ce este scris în ea.” (Lucian din Samosata)
Lepidopterele (Lepidoptera) este o denumire care desemnează un grup numeros de insecte care include moliile şi fluturii.
Speciile incluse în ordinul lepidopterelor au 2 perechi de aripi acoperite cu solzi, doi ochi mari și un aparat bucal alungit având forma unei trompe. Larvele sunt numite omizi. Au corp cilindric, cu un cap bine dezvoltat și cu 0 - 11 picioare.
Acest grup de insecte prezintă un interes foarte mare, atât din punct de vedere al studiul lor ştiintific, al observării lor în scop recreativ, cât şi din punct de vedere al creşterii şi comercializării lor. Având în vedere că unele specii sunt folosite fie cu rol polenizator fie pentru producerea mătasei, lepidopterele sunt foarte importante din punct de vedere economic. Alte specii sunt studiate deoarece prezintă interes din punct de vedere al pagubelor pe care le produc plantelor cultivate.
În perioada post-Renaştere, preocuparea pentru studiul lepidopterelor este atribuită interesului în creştere pentru ştiinţă şi natură. Observaţii şi desene (planşe) au fost consemnate într-un număr substanțial de lucrări publicate despre lepidoptere.
În 1758 Linnaeus a scris cea de-a zecea ediție a lucrării „Systema Naturae” iar în anul 1761, Nikolaus Poda von Neuhaus a scris „Insecta Musei Graecensis” iar Johann Christian Fabricius a descris mai multe specii într-o serie de lucrări majore.
În anul 1775 Ignaz Schiffermüller a scris un catalog sistematic al fluturilor din raioanele din jurul Vienei.
Între anii 1806 și 1834 Jacob Hübner a scris „Colecție de fluturi exotici” în două volume iar în anii 1806–1824, Hübner a adăugat „Istoria fluturilor europeni”.
Şi în România s-au desfăşurat cercetări susţinute în domeniul etomologiei concretizate în numeroase publicaţii şi colecţii referitoare la fluturi.
În data de 5 martie 1990 s-a înfiinţat Societatea Lepidopterologică Română care are ca scop cunoaşterea, promovarea, cercetarea, protecţia şi conservarea lepidopterelor.
Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume care cuprind informații despre fluturi sau sunt integral dedicate lepidopterologiei.Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 august 2023.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IULIE LA VIVARIU
Porumbeii jucători (Columba livia f. domestica)
Această grupă de porumbei cuprinde acei porumbei crescuţi pentru abilitatea lor de a se rostogoli peste cap (a juca) în timpul zborului. Porumbeii jucători sau jucăuşi, zboară în stoluri sau solitari, descriind cercuri deasupra porumbarului; la diferite înălţimi, se dau peste cap făcând una sau mai multe tumbe; îşi ridică coada în sus, apoi cad înapoi, dându-se peste cap o dată sau chiar de mai multe ori în aer.
Jocul din timpul zborului se datorează contracţiei moderate şi de scurtă durată a muşchilor latero-cervicali ai gâtului şi ai spatelui, cel mai apreciat fiind cel efectuat rapid, strâns, în şnururi de minim 10-12 rostogoliri consecutive.
Prădătorii sunt atraşi de porumbeii care joacă, probabil pentru că un astfel de porumbel e catalogat ca un porumbel rănit sau că un exemplar mai slab şi mai uşor de prins.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IULIE LA MUZEUL DE ŞTIINŢELE NATURII
Lichenul de piatră (Cetraria islandica)
Lichenii sunt organisme simbiotice care rezultă din relaţia mutuală dintre o ciupercă şi o algă verde sau albastră-verde.
Lichenul de piatră (Cetraria islandica) este o specie fascinantă, caracteristică pentru biodiversitatea din Islanda, dar crește şi în regiunile reci și muntoase ale emisferei nordice, inclusiv în România.
Capacitatea speciei de a rezista în condiții de mediu extreme este remarcabilă. Lichenul de piatră poate supraviețui în zone cu temperaturi scăzute, vânt puternic și expunere la lumina solară redusă.
Specia este tericolă şi se dezvoltă sub formă de tufe dese, compacte, formând un tal cu înălţimea de aproximativ 12 cm. Se fixează în principal pe substraturi pietroase (stânci și bolovani), dar poate fi întâlnită și pe solul sărac în nutrienți, pe mușchi și pe arbori.
Un aspect important legat de ecologia lichenului Cetraria islandica este rolul său în prevenirea eroziunii solului (cauzată de precipitații și de acțiunea vântului) și în menținerea stabilităţii terenurilor. Lichenul este un pionier al colonizării habitatelor, favorizând instalarea ulterioară a altor specii, aspect foarte important pentru biodiversitate.
Fiind un organism sensibil la poluanți atmosferici (dioxidul de sulf, metalele grele), Cetraria islandica poate reflecta nivelurile de poluare și poate oferi informații despre calitatea aerului într-o anumită regiune. Astfel, monitorizarea distribuţiei lichenilor poate oferi indicii importante cu privire la impactul activităților umane asupra mediului înconjurător și la măsurile care pot fi aplicate în vederea ameliorării calităţii mediului.
Studiile au arătat că lichenul Cetraria islandica conține substanțe active foarte valoroase din punct de vedere terapeutic, acestea având proprietăți antiinflamatorii, antioxidante și antibacteriene. În plus, se crede că ar putea avea efecte benefice asupra sistemului imunitar și asupra sănătății sistemului cardiovascular.
Creșterea temperaturilor globale, poluarea și defrișările afectează tot mai mult această specie adaptată la climatul rece. Astfel, conservarea habitatelor naturale preferate devine esențială pentru supraviețuirea acestui lichen.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Proiect cultural-expozițional – PERSONALITĂȚI BĂCĂUANE
La sediul Muzeului de Științele Naturii din Bacău continuă și în acest an proiectul cultural-expozițional „PERSONALITĂȚI BĂCĂUANE”, care își propune să aducă în atenția publicului larg viața și activitatea naturalistului ION SIMIONESCU (1873-1944), figură emblematică a ştiinţei româneşti şi băcăuane.
Astfel, cei interesați vor putea descoperi detalii și aspecte inedite ale vieții și contribuției sale în domeniul ştiinţelor naturii.
Vă invităm să vă alăturați demersului nostru! Cu această ocazie puteți descoperi și alte lucruri interesante în expozițiile noastre permanente și temporare.
Muzeul de Ştiinţele Naturii
Strada Aleea Parcului nr. 9, Bacău
tel. / fax: 0234512006
website: http://www.complexulmuzealionborceabacau.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/complexulmuzealionborceabacau/
e-mail: muzstnatbc@yahoo.com
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Proiectul cultural – expozițional „VALOAREA CĂRȚII”
METEOROLOGIE
„Cartea trebuie să fie un spărgător de gheață
care distruge mările îngheţate dinăuntrul sufletelor noastre.”
Franz Kafka
Meteorologia este o ramură a geofizicii care studiază fenomenele şi procesele fizice din atmosfera terestră şi legile care le determină apariţia, interacţiunea şi evoluţia, cu scopul de a anticipa vremea.
Prognozarea vremii are o deosebită importanţă pentru toate domeniile de activitate, dar un interes deosebit îl reprezintă sectoarele economiei a căror activitate este influențată de condițiile meteo: agricultură, transport aerian, maritim şi terestru, turism, etc.
Popoarele din vechime nu cunoșteau cauzele schimbării vremii, ei puneau aceste fenomene pe seama unor forţe supranaturale. Treptat, oamenii au reuşit să facă legătura între diverse fenomene şi schimbările vremii.
Marii înţelepţi ai antichităţii s-au aplecat asupra fenomenelor meteorologice şi au propus diverse explicaţii astfel, Anaxagoras (500 î.Hr.– 428 î.Hr.) a încercat să ilustreze printr-o schemă formarea precipitaţiilor, Empedocle (490 î.Hr. – 430 î.Hr.) vedea fenomenele acestea prin combinarea elementelor fundamentale: apă, aer, foc şi pământ luând naştere diversele forme de precipitaţii: vântul, ceaţa ori canicula
Aristotel (384 î.Hr.-322 î.Hr.) a scris lucrarea „Meteorologia“ (de referinţă pentru o perioadă lungă de timp) în care a tratat mai multe „ştiinţe ale pământului”: vremea, seismologia, geografia.
Galileo Galilei (1564-1642) a realizat primul termometru, iar savantul Torricelli (1608-1647) a inventat barometrul cu mercur, pentru măsurarea temperaturii.
Preocuparea ştiinţifică şi didactică pentru meteorologie pe teritorii româneşti a apărut odată cu introducerea în programa de studii a Şcolii Vasluiene din Iaşi a disciplinei meteorologie. Serviciul Meteorologic al României a fost înființat în anul 1884. În anul 1946, Nicolae Topor a început să elaboreze pentru prima oară prognoze pe durată lungă şi foarte lungă. În 1950 au fost instalate radiotelefoane în staţiile meteorologice de munte. Primul radar meteo a fost instalat în anul 1967, la Bucureşti, iar în 1973 a început construirea unei reţele naţionale de radar. Progresul științific a adus tot mai mult calculatoarele în meteorologie, astfel că astăzi „timpul probabil“ este înlocuit cu certitudinea ştiinţifică.
Documentările vechi realizate de oameni (ziare, jurnale, cărți, cronici) sunt de mare importanță despre evenimentele extreme din trecutul recent sau mai îndepărtatele oferind informații despre percepțiile, reacțiile și răspunsul oamenilor la evenimente.
Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniul Meteorologiei.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 iulie 2023.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IUNIE 2023 LA VIVARIU ESTE:
Kribensis (Pelvicachromis pulcher)
Pelvicachromis pulcher este originar din sudul Nigeriei și din zonele de coastă ale Camerunului, unde populează ape calde (24 – 26 °C ), acide până la neutre (pH 5,6 – 6,2).
Populațiile de P. pulcher apar și în afara zonei sale naturale în Hawaii și SUA, ca un rezultat secundar al comerțului cu pești ornamentali.
În natură, este prezent în ape calme, cu vegetație bogată, la adâncimi mici. Unele populații au fost întâlnite și în apă salmastră.
În sălbăticie, masculul P. pulcher crește până la o lungime maximă de aproximativ 12,5 cm și o greutate maximă de 9,5 g. Femelele sunt mai mici, atingând o lungime maximă de 8,1 cm și o greutate maximă de 9,4 g. Ambele sexe au o dungă longitudinală întunecată care merge de la înotătoarea caudală până la gură și abdomenul roz până la roșu, a cărei intensitate se modifică în timpul curtării și reproducerii.
Dacă ciclidele Kribensis sunt menținute într-un habitat adecvat și sunt îngrijite corect, pot trăi până la 5 ani.
Este important de menționat că ciclidele Kribensis sunt teritoriali și ciupesc de înotătoare peștii care se mișcă mai lent, de aceea trebuie să avem mare grijă ce specii vom introduce în acvariu cu ei.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
UNUL DINTRE CEI MAI MARI GÂNDACI DIN LUME ESTE
EXPONATUL LUNII IUNIE LA MUZEUL DE ŞTIINŢELE NATURII
Gândacul Goliat (Goliathus goliatus)
Face parte din familia Scarabeidae şi este considerat unul dintre cei mai mari gândaci din lume. Corpul masculilor adulţi poate atinge aproximativ 11 cm lungime. Trăiește în pădurile tropicale și subtropicale din Africa.
Larvele gândacului Goliat sunt de dimensiuni mari, putând atinge 130 de mm lungime și o greutate de aproximativ 100 de grame. Acestea se hrănesc cu materie organică bogată în proteine. Adulții consumă hrană bogată în glucide, mai ales seva plantelor și fructe coapte. La nivelul capului doar masculii au un corn în formă de Y, pe care îl folosesc în luptele cu alți masculi pentru hrană sau pentru pereche. Femelele nu au acest corn, dar în schimb au partea anterioară a capului aplatizată - adaptare care serveşte pentru săparea găurilor în pământ, unde îşi depun ouăle.
Această specie poate fi crescută în captivitate, iar în această situaţie, adulții trăiesc aproximativ un an de zile. În mediul natural longevitatea este mai mică (3-6 luni), din cauza prădătorilor și a condițiilor meteorologice nefavorabile.
Printre prădătorii naturali ai gândacului Goliat se numără șopârlele, broaștele, păsările și rozătoarele.
Piesele expuse fac parte din colecția de insecte exotice a Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău.
Material realizat de dr. Dalia Paraschiv
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Comunicat de presă
FESTIVALUL ȘTIINȚELOR Ediția a - VII - a
29 mai – 9 iunie 2023
la subunităţile Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău,
Proiectul cultural „Festivalul Științelor”, organizat de Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, a ajuns anul acesta la cea de-a VII a ediție. Acest eveniment s-a bucurat de-a lungul anilor de aprecierea publicului generalist. Conceptul presupune prezentarea informațiilor, machetelor și exponatelor autentice într-un cadru non-formal la work-shop-urile organizate, elevii fiind direct implicați în realizarea activităților.
Work-shop-urilor vor fi organizate în perioada 29 mai – 9 iunie 2023 la Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, Vivariu şi Muzeul de Științele Naturii după următorul calendar:
29 – 31 mai 2023 - la Observatorul Astronomic „Victor Anestin” vor fi organizate două ateliere de lucru, astfel:
PROGRAMUL APOLLO - prezentarea Programului Spațial Apollo: misiunile spațiale care au dus oameni pe suprafața Lunii, echipamentul utilizat (prezentat cu ajutorul unor machete), precum și descoperirile realizate pe suprafața satelitului natural al Terrei.
CONSTELAȚII – prezentarea constelațiilor care se văd pe cer, cu ajutorul Hărții mobile a cerului și a Globului constelațiilor. Explicarea modului de identificare a constelațiilor pe bolta cerească.
Taxa de participare/persoană: 16 lei/persoană (include ambele workshop-uri).
30 mai – 2 iunie 2023 - la subunitatea Vivariu se va organiza atelierul de lucru:
ARHITECŢII NATURII – CUIBURI ŞI OUĂ DE PĂSĂRI - Participanții vor avea prilejul să observe diversitatea mărimii şi a formelor, a materialelor din care sunt construite cât şi funcționalitatea cuiburilor diferitelor specii de păsări, precum şi locurile diferite unde acestea îşi construiesc cuibul. De asemenea vor fi observate ouă de diferite dimensiuni şi culori, de la diferite specii de păsări domestice şi sălbatice.
Taxa de participare/persoană: 8 lei /persoană /workshop.
6 – 9 iunie 2023 - atelierele de lucru care vor fi organizate la Muzeul de Științele Naturii sunt:
FLORI ȘI MIRESME – participanții vor avea ocazia să descopere cele mai cunoscute plante din Grădina Senzorială a Muzeului, vor realiza aplicații practice prin care să recunoască și să descopere cele mai interesante mirosuri. Se vor face observații asupra unor structuri microscopice reprezentând secțiuni prin diferite organe vegetale ce conțin celule care stochează uleiuri volatile.
LUMEA ANIMALĂ DE-A LUNGUL TIMPULUI - vor fi observate piese fosile din patrimoniul muzeului. Participanții vor afla răspunsuri la întrebări legate de diferite animale preistorice care au trăit pe Terra în timpuri îndepărtate, mediul lor de viață și alte aspecte interesante formarea a fosilelor. De asemenea, pot fi observate diferite specii de păsări actuale ce diferă între ele prin adaptări la diferite medii de viață: forme și dimensiuni ale corpului.
SMARTLAB – Viața tuturor organismelor vii depinde de fenomene fizice și de reacții chimice. Dintre acestea menționăm: descărcările electrice, diferența dintre densitatea substanțelor, tensiunea superficială, osmoza, etc. Workshop-ul își propune să aducă în fața elevilor fenomene fizice și chimice care au loc în natură, exemplificându-le în cadrul activității prin metode interactive, totodată muzeografii vor explica legătura acestora cu procesele fiziologice și adaptările diferitelor specii de plante și animale.
Taxa de participare/persoană: 24 lei/persoană (include cele trei workshop-uri).
Pentru programări ne puteți contacta la numerele de telefon:
0234/512006 și 0234/514244 – Muzeul de Științele Naturii;
0234/513724 – Observatorul Astronomic „V. Anestin”;
0234/535564 – Vivariu.
Activitățile se adresează elevilor între 6 și 18 ani, însoțiți de cadre didactice și se vor desfășura între orele 9:00 – 15:00 (în zilele comunicate).
Participanții la activități vor putea vizita și expozițiile deschise la Muzeul de Științele Naturii, Vivariu și Observatorul Astronomic „V. Anestin”.
Vă aşteptăm!
Manager,
dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
PROIECT CULTURAL – EXPOZIȚIONAL ”Valoarea cărții”
COSMOLOGIA
„Cărțile sunt busolele, telescoapele şi sextantele pe care le creează alţi oameni pentru a ne permite să navigăm pe mările periculoase ale vieţii umane.”
Jesse Lee Bennet
Cosmologia este o disciplină foarte largă care acoperă atât știința cât şi religia sau filozofia cosmosului și a naturii sale, sau motivele existenței. Ea este o ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. Se ocupă cu studiul istoriei universului, al originilor și al destinului său. Cosmosul este sinonim cu Universul. Filozoful Pitagora, este cel ce a folosit primul termenul cosmos pentru a se referi la ordinea universului.
Savantul polonez Nicolaus Copernicus, în secolul al XVI-lea, a susținut că Pământul și alte planete din Sistemul Solar orbitează în jurul Soarelui producând astfel o schimbare profundă în înțelegerea cosmosului.
Isaac Newton, la sfârșitul secolului al XVII-lea, a calculat modul în care interacționează forțele dintre planete (forțele gravitaționale).
La începutul secolului al XX-lea, Albert Einstein a unificat spaţiul şi timpul în teoria relativității generale. La începutul anilor 1900, oamenii de știință încă nu ştiau dacă galaxia noastră, Calea Lactee, conține întregul univers sau este doar una dintre nenumăratele galaxii din univers.
Edwin Hubble a calculat distanța până la o nebuloasă și a determinat că aceasta se află în afara Căii Lactee, dovedind că galaxia noastră este doar o mică picătură din univers.
Cosmologul Stephen Hawking estimează că universul nu este infinit, ci are o dimensiune finită. Hawking a mai susținut că universul nu va exista pentru totdeauna, ci se va sfârși la un moment dat.
Între anii 1989-1993 satelitul COBE (Cosmic Background Explorer) al NASA a efectuat măsurători precise ale radiației de fond din spațiu. Misiunea principală a Telescopului Spațial Hubble al NASA (cunoscut pentru fotografiile sale senzaționale), a fost una cosmologică.
Potrivit datelor transmise de echipa Planck în 2013, universul are o vârstă de 13,8 miliarde de ani.
Potrivit NASA, universul de după Big-Bang era format predominant din hidrogen, la care se adăuga puțin heliu. Conform departamentului de Fizică și Astronomie al Universității din Uppsala, este posibil ca primele stele să se fi format înainte de primele galaxii, când Universul avea o vârstă de aproximativ 100 de milioane de ani.
„ Viitorul omenirii depinde de gradul în care înţelegem Cosmosul în care plutim, ca un fir de praf în cerul dimineții”. Carl Sagan
Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniul cosmologiei.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 iunie 2023.
Spaţiul – Alan Dyer, traducere din engleză de Ana-Maria Negrilă-Chisega, ed. Enciclopedia Rao, Bucureşti, 2008;
Cosmos – Carl Sagan, traducere din engleză de Alexandru Anghel, ed. Herald, Bucureşti, 2014;
Big Bang, Originea universului, - Simon Singh, traducere din engleză de Vlad Zografi, ed. Humanitas, Bucureşti, 2012;
O mai scurtă istorie a timpului – Stephen Hawking, Leonard Mlodinow, traducere din engleză de Gheorghe Stratan, ed. Humanitas, Bucureşti, 2012;
National geographic România, traducători: Domnica Macri, Horia Mitrofan, Silviu Constantin, Alexandru Pop, Bucureşti, decembrie 2003;
Le ciel – Alphonse Berget, Librairie Larousse, Paris, 1923.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMUNICAT DE PRESĂ
Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău
anunță lansarea oficială a proiectului
„MUZEUL PRIN SIMŢURI” co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi Consiliul Judeţean Bacău.
Vă invităm să ne fiţi alături la conferinţa de presă de lansare a proiectului. Manifestarea se va desfăşura la sediul Muzeului de Ştiinţele Naturii din str. Aleea Parcului nr. 9, în data de 18 mai, începând cu ora 12.00.
Scopul proiectului „Muzeul prin Simțuri” este crearea în cadrul muzeului nostru a unui mediu cultural interactiv şi deschis, accesibil pentru persoanele cu deficienţe de vedere sau de auz, prin adaptarea conţinutului expoziţiilor Muzeului de Ştiinţele Naturii la nevoile culturale ale acestei categorii de public.
Pentru a ne asigura succesul am apelat și la expertiza partenerilor de încredere: Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere Buzău, Liceul Tehnologic Special „Vasile Pavelcu” Iaşi, Liceul Special „Moldova” Târgu Frumos, Asociaţia Tandem Arena şi Asociaţia Nevăzătorilor Din România — Filiala Judeţeană Bacău.
Obiectivul principal al proiectului este accesibilizarea ofertei culturale a Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii Bacău pentru nevoile persoanelor cu dizabilităţi prin:
adaptarea conţinutului expoziţiilor noastre de la Muzeul de Ştiinţele Naturii la nevoile de învăţare ale persoanelor cu deficienţe de vedere şi de auz prin realizarea a 12 planşe în relief A3 (câte 2 pentru fiecare expoziţie), a 6 ghidaje audio/mimicogestuale pentru expoziţiile noastre care vor fi disponibile permanent în expoziţii şi 1 clip prezentare al expoziţiilor muzeului audiovideo (pentru persoane cu deficienţe) care va fi disponibil pe pagina web;
creşterea gradului de atractivitate a ofertei culturale a muzeului pentru persoanele cu deficienţe de vedere sau de auz prin realizarea de 6 ghidaje audio/mimico-gestual şi instruirea personalului care lucrează cu publicul (10 muzeografi şi supraveghetori muzeu) pentru a desfăşura activităţi cu această categorie de vizitatori;
realizarea a 10 workshop-uri adaptate pentru persoanele cu dizabilităţi de vedere şi de auz în perioada de implementarea a proiectului.
Proiectul se adresează unui segment ţintă format din:
• persoane cu deficienţe de vedere sau de auz care urmează o formă de învăţământ special care vizitează expoziţiile Muzeului de Ştiinţele Naturii şi care participă la atelierele de lucru organizate la muzeu şi Observatorul Astronomic;
• grupurile de vizitatori adulţi cu deficienţe de vedere şi auz care doresc să viziteze expoziţiile Muzeului de Ştiinţele Naturii sau să participe la ateliere de lucru în cadrul organizat;
• persoanele cu deficienţe de văz şi auz care vizitează în mod individual expoziţiile.
Perioada de timp pentru desfăşurarea proiectului este: martie – octombrie 2023.
Valoarea totală a proiectului este de 87.277,61 lei, din care:
78.451,77 lei - finanţare nerambursabilă AFCN;
8.825,84 lei – contribuţie proprie
Impactul estimat prin care vom măsura succesul proiectului constă în:
Facilitarea accesului la cultură pentru un număr de cca 15.000 persoane cu deficienţe de văz şi auz din judeţul Bacău şi judeţele limitrofe.
Crearea unei infrastructuri muzeale şi a unei infrastructuri media specifice, precum şi realizarea unor ghiduri audio şi mimico-gestuale disponibile pe site-ul web al Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău, precum şi pe website-urile instituţiilor partenere, care vor garanta respectarea drepturilor fundamentale şi accesul liber şi participarea la cultură şi informare atât pentru utilizatorii grupului ţintă cât şi pentru însoţitorii acestora.
Managerul Complexului Muzeal din Bacău, Dr. Gabriela Gurău, ne-a declarat:
„Prin implementarea acestui proiect, persoanele cu dizabilităţi de vedere şi auz, în special copiii se vor putea bucura de o serie de facilități indispensabile prin amplasarea a 2 sisteme touch - screen dotate cu ghidaje audio complexe şi limbaj mimico-gestual și montarea a 6 pupitre tactile în expoziţiile muzeului. Mai mult tot în cadrul proiectului, personalul muzeal va avea parte de sesiuni de instruire în vederea realizării de ghidaje pentru persoanele cu dizabilităţi de vedere şi auz, pentru realizarea de vizite ghidate şi pentru organizarea altor activităţi interactive cu grupuri de elevi cu deficienţe de auz şi văz precum pentru realizarea de ghidaje mimico-gestuale şi audio. Materialele rezultate în urma implementării proiectului vor fi disponibile pe site-ul instituţiei, într-o secţiune dedicată special proiectului.”
Despre Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău
Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău este unul dintre cele mai moderne instituţii muzeale dedicate domeniului ştiinţelor naturii din ţara noastră.
Primul muzeu de istorie și științe ale naturii din municipiul Bacău a fost înfiinţat în anul 1957 şi deschis publicului pe 1 ianuarie 1959 sub numele de Muzeul Regional Bacău. În anul 1958, a fost angajat la muzeu primul specialist în domeniul ştiinţelor naturii. Pe data de 31 octombrie 1966 a fost inaugurată prima expoziție permanentă de ştiinţele naturii din Bacău. În acest an, Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău împlineşte 65 de ani de activitate şi cuprinde 4 subunități: Muzeul de Științele Naturii, Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, Vivariu și Casa Memorială Ion Borcea, din comuna Racova.
În cadrul subunităților sale, sub genericul „Deschişi permanent pentru cunoaştere”, Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău prezintă publicului realități ale mediului înconjurător și ale cosmosului. În acest sens sunt folosite ca modalități de expresie: patrimoniul muzeal, elemente de tehnică, materiale explicative etc. Toate acestea sunt prezente în cadrul expozițiilor, în cadrul activităților cu publicul (activități educaționale, workshop-uri, manifestări complexe etc).
Prin aceste proiecte, instituția își propune să asigure punerea în valoare a științei, a patrimoniului muzeal, în scopul cunoașterii, educării și recreerii.
Mai multe informaţii privind proiectul, dar şi activitatea noastră, găsiţi accesând link-ul: https://www.complexulmuzealionborceabacau.ro
Despre Asociația Club Sportiv Tandem Arena
Clubul Sportiv Tandem Arena a fost înființat în anul 2013, având ca scop facilitarea procesului de integrare socială a persoanelor nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere prin educație specifică și prin practicarea de activități sportive paralimpice. În cei 10 ani de activitate, Asociația Tandem Arena a organizat proiectele precum Sportul pentru toți, School Bikes, Campionatul Național de Tandemuri, Tandem BikeFland, Caravana Casper cu impact în rândul populației cu deficiențe de vedere, cu precădere pentru practicarea pedalatului în tandem și a înotului. În ultimii 5 ani asociația a creat EDUCATEDRA, o platformă educațională dedicată elevilor cu deficiențe de vedere. Această inițiativă propune o serie de lecții accesibilizate pentru nevăzători (compuse din texte scrise, fragmente audio, imagini tactile) www.asociațiatandem.ro
Cu deosebită considerație,
Manager,
dr. Gabriela Gurău.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMUNICAT DE PRESĂ
„ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MUZEELOR”
la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău
18 mai 2023
În data de 18 mai, la nivel mondial se serbează „Ziua Internațională a Muzeelor”. Anul trecut au participat la acest eveniment peste 37000 de muzee din aproximativ 138 de ţări şi teritorii din întreaga lume. Această zi este o oportunitate pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la rolul important pe care îl joacă muzeele în societate și pentru a promova accesul la patrimoniul cultural și istoric al lumii. Tema pentru anul 2023 este „Museums, Sustainability and Wellbeing”(„Muzeele, sustenabilitatea şi starea de bine”). Aceasta transmite un mesaj important despre rolul pe care muzeele îl pot juca în promovarea unei societăți mai sustenabile și a unei stări de bine pentru toți membrii comunității. Muzeele sunt spații unice în care se pot prezenta soluții pentru a promova sustenabilitatea, inclusiv prin intermediul colecțiilor de științele naturii. Acestea pot fi folosite pentru a evidenția impactul pe care activitățile umane îl au asupra mediului și pentru a emite idei și inovații care să contribuie la combaterea schimbărilor climatice și la protejarea biodiversității.
Cu acest prilej, la sediul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” va avea loc, începând cu ora 1200, Conferinţa de presă pentru lansarea proiectului „Muzeul prin simţuri”, proiect co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional și Consiliul Județean Bacău.
Publicul este invitat de asemenea, să viziteze expozițiile deschise la cele trei subunități ale Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea”.
La ”Muzeul de Științele Naturii” sunt deschise expozițiile permanente: „Păduri din România”, „Ocrotirea naturii”, „Flori din adâncurile Terrei”, „O lume dispărută”, „Împreună cu băcăuanii din anul 1958” și expozițiile temporare: „Prieteni şi duşmani din lumea insectelor”, „In memoriam Constantin Măzăreanu (1941-2005)”, „Superorganismul - viaţa ascunsă a furnicilor”, „Personalități băcăuane – Matei Alexescu”, „Exponatul lunii”, „Valoarea cărţii”. Plimbarea pe care o puteţi face în sera muzeului şi în grădina senzorială amenajată în aer liber, va fi atât prilej de relaxare, cât şi o ocazie de a vedea specii de plante interesante și de a afla detalii privind biologia lor.
La Vivariu puteţi vizita expoziţiile permanente: „Păsări exotice cântătoare şi de ornament”, „Reptile şi amfibieni autohtoni”, „Peşti exotici şi autohtoni”, „Rase de porumbei” şi expoziţiile temporare: „Cânepa – trecut, prezent şi viitor”, „Sunet şi culoare în lumea păsărilor – papagalul” (expoziţie de fotografii) şi „Exponatul lunii”. Astfel, aveţi ocazia să observaţi diferite specii de animale vii şi să aflaţi informații științifice despre acestea.
Oferta culturală a subunităţii Observatorul Astronomic „Victor Anestin” cuprinde expoziţia permanentă „Universul de la Pământ la stele”, cu următoarele teme: „Sistemul solar”, „Astronautica”, „Grupuri stelare”, „Evoluţie stelară”, „Forma şi evoluţia Universului” şi expoziţia temporară: „Apa în Sistemul Solar”.
Cu ocazia acestui eveniment intrarea este gratuită!
Programul de vizitare este:
Muzeul de Științele Naturii: 8:00 – 16:00 (intrarea ultimului vizitator 15:20)
Vivariu: 9:00 – 17:00 (intrarea ultimului vizitator 16:20)
Observatorul Astronomic „Victor Anestin”: 8:00 – 16:00 (intrarea ultimului vizitator 15:20)
Ne puteţi contacta la:
Telefon 0234/512006 – Muzeul de Științele Naturii
Telefon 0234/ 535 564 - Vivariu
Telefon 0234/513724 – Observatorul Astronomic
Pentru detalii puteţi accesa site-ul oficial al instituţiei noastre la adresa:
https://www.complexulmuzealionborceabacau.ro/
Vă aşteptăm alături de noi!
Manager,
dr. Gabriela Gurău.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMUNICAT DE PRESĂ
„Noaptea Europeană a Muzeelor 2023”
la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău
Ediţia a XIX-a
Sâmbătă, 13 mai 2023
Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” invită publicul băcăuan să participe în noaptea de 13 mai 2023 la cea de-a XIX-a ediţie a manifestării „NOAPTEA EUROPEANĂ A MUZEELOR”, care se va desfăşura la două dintre subunităţile noastre: Muzeul de Ştiinţele Naturii şi Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, între orele 18:00-01:00 (01:00 fiind ora de intrare a ultimului vizitator).
Iniţiată de Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa şi patronată în prezent de Consiliul Europei, de UNESCO şi de Consiliul Internaţional al Muzeelor, Noaptea Muzeelor este un eveniment de succes desfăşurat la nivel internaţional şi aflat anul acesta la a XIX-a ediţie. Muzee şi instituţii culturale din zeci de ţări europene şi nu numai îţi aprind luminile şi deschid porţile în aceeaşi noapte. În cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău, evenimentul Noaptea Europeană a Muzeelor este sărbătorit în fiecare an, începând din 2007.
Între orele 18:00-01:00 (01:00 fiind ora de intrare a ultimului vizitator), vor fi organizate diverse activităţi la sediul celor două subunităţi mai sus menţionate.
Astfel, la Muzeul de Ştiinţele Naturii, vor fi deschise spre vizitare următoarele expoziţii:
Expoziţiile permanente: „Păduri din România”, „Ocrotirea naturii”, „Flori din adâncurile Terrei”, „O lume dispărută”, „Împreună cu băcăuanii din anul 1958”;
Expoziţiile temporare: „Prieteni şi duşmani din lumea insectelor”, „In memoriam Constantin Măzăreanu (1941-2005)”, „Superorganismul - viaţa ascunsă a furnicilor”, „Personalități băcăuane – Matei Alexescu”, „Exponatul lunii”, „Valoarea cărţii”;
Sera cu plante ornamentale și Grădina Senzorială.
De asemenea, în cadrul „Galei filmului ştiinţific” publicul băcăuan poate viziona filme documentare având drept subiect natura.
La Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, pot fi vizitate:
- Expoziţia permanentă „Universul – de la Pământ la stele”, cu următoarele teme: „Sistemul solar”, „Astronautica”, „Grupuri stelare”, „Evoluţie stelară”, „Forma şi evoluţia Universului”;
- Expoziţia temporară „Apa în Sistemul Solar”.
Dacă vremea va permite, publicul va avea acces și pe terasa circulară a Observatorului Astronomic de unde doritorii vor putea admira panorama Bacăului noaptea.
Cu ocazia acestui eveniment intrarea este gratuită!
Vă aşteptăm!
Manager,
dr. Gabriela Gurău.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii mai 2023 la Vivariu este>
Șarpele de alun (Coronella austriaca austriaca)
Șarpele de alun este o specie neveninosă din familia Colubridae, răspândită în Europa centrală, de nord, de sud-est și sud-vestul Asiei. În România este întâlnită subspecia Coronella austriaca austriaca Laurenti 1768 care trăiește pretutindeni unde găsește condiții bune de viață, fiind ocrotită prin lege. Are spatele brun sau brun-roșcat, la mascul, iar la femelă, cenușiu-brun. Pe porțiunea posterioară a capului se observă o pată închisă, mare, neagră-brună, adesea scobită posterior sau cu două prelungiri. De la nară, începe o dungă neagră-brună, care trece prin dreptul ochilor până la colțurile gurii.
Șarpele de alun este o specie cu activitate diurnă, devine activ în luna aprilie până la finalul lunii octombrie când se retrage în locuri ascunse unde intră în hibernare.
Din cauza aspectului general și a petei închise de pe cap, este adesea confundat la prima vedere cu o viperă.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII MAI 2023 LA MUZEU ESTE:
Bondarul de argilă
(Bombus argillaceus)
Bondarii sunt insecte sociale care fondează colonii anuale. În întreaga lume se cunosc aproximativ 255 de specii. Bondarul de argilă este una dintre cele 67 specii de bondari întâlnite în Europa.
Bondarul de argilă (Bombus argillaceus) a fost descris în anul 1763 de Giovanni Antonio Scopoli, medic și naturalist tiolez de origine italiană.
Bombus argillaceus este o specie de bondar de dimensiuni mari, ușor de recunoscut după coloritul caracteristic. Corpul este în mare parte acoperit cu perișori negri. La femelă, toracele prezintă două dungi de culoare galbenă, separate între ele de o bandă de perișori negri, situată între aripi. Picioarele au pilozitate deasă, de culoare neagră. Aripile sunt fumuriu închis. Lungimea corpului, la femele, ajunge până la 28 de mm.
Bondarul de argilă este o specie tipică pentru estul Mării Mediterane. Preferă liziera pădurilor, poieni, fâșii forestiere de protecție, povârnișuri însorite cu vegetație abundentă.
În România, în trecut, specia se întâlnea cu precădere în sudul țării, în zonele de silvostepă și stepă. Astăzi, ca urmare a extinderii arealului de distribuție, bondarul de argilă populează și parcurile urbane din Moldova și Transilvania.
Bombus argillaceus este una dintre speciile a cărei răspândire este favorizată de efectele încălzirii globale. La începutul secolului XX, bondarul era semnalat mai ales în sud-estul Europei. Semnalările actuale arată că specia și-a extins constant arealul de distribuție și continuă expansiunea și în acest secol, pe tot cuprinsul Europei.
Bondarii sunt polenizatori importanți a numeroase plante de cultură (vinete, ardei, varză, morcov etc). Datorită comportamentului și morfostructurii, aceștia prezintă câteva avantaje față de alte specii de albine. Bondarii sunt capabili să zboare la temperaturi mult mai joase decât suratele lor, datorită veșmântului bogat în perișori cu care sunt acoperiți. Aceștia pot zbura la temperaturi mai mici de 10°C, ceea ce îi face vizitatori neprețuiți ai plantelor de primavară sau a celor de la latitudini nordice extreme și din zonele înalte ale munților.
Pe lângă rolul deosebit pe care-l au în polenizarea plantelor sălbatice, bondarii au devenit importanţi în polenizarea controlată a plantelor cu utilitate economică. Anumite specii de bondari sunt crescute astăzi în ferme speciale, unde se produc colonii, care mai apoi sunt comercializate pentru polenizarea plantelor de seră (tomate, ardei etc).
Material realizat de muzeograf dr. Bogdan Tomozii
.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
PROIECT CULTURAL – EXPOZIȚIONAL ”Valoarea cărții”
Zoologie
„Cărtile sunt albinele care transportă cu iuţeală polenul de la o minte la alta.”
James Russell Lowell
Zoologia este o ramură a biologiei care se ocupă cu studiul organismelor care sunt încadrate în regnul Animalia.
Cercetătorii spun că zoologia începe odată cu lucrarea numită „Istoria animalelor”, unde Aristotel (384 î.Hr. - 322 î.Hr.) a descris peste 500 specii de animale.
Alexandru Macedon, unul din foștii elevi ai lui Aristotel, îi trimitea acestuia, din expediții, diferite specii de animale orientale, pentru a fi studiate. Aristotel a adunat astfel colecții vaste de animale pe care le-a analizat.
Militarul și biologul roman Pliniu cel Bătrân (20 d.Hr – 79 d. Hr.) a scris o carte de 35 capitole despre animale în anul 65 d. Hr. „Historia Naturalis”.
În 1550, biologul elvețian Conrad Gesner a scris seria de cărți „Historia animalum”, în care a descris amănunțit câteva sute de specii. În secolul al XVIII-lea, Carl Linne a alcătuit un sistem de clasificare, ce a rămas valabil până astăzi, iar în 1860 Charles Darwin propune teoria evoluției speciilor.
La dezvoltarea zoologiei au adus contribuții remarcabile și cercetările unor savanți români, personalități marcante ale zoologiei românești din ultima sută de ani, care au influențat viitorul acestei științe: Mihai Băcescu (1908-1999), Nicolae Botnariuc (1915-2011), Emil Racoviță (1868-1947), Grigore Antipa (1867-1944), Ioan Borcea (1879-1935) și alții.
Cărţile de zoologie ne ajută să înțelegem rolul vieţuitoarelor în natură şi în viață noastră şi asigură o convieţuire armonioasă împreună, prin o mai bună cunoaştere a lor. Beneficiile cărţilor de zoologie ne însoţesc pe tot parcursul vieţii.
Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniul zoologiei.Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 mai 2023.
1. Atlas zoologic – de Elena Marcon şi Manuel Mongini, ed. Vox, Bucureşti, 1996;
2. Animalele Germaniei – de Gustav Jager, Stuttgart, 1874;
3. Zoologie 2.1 Boué, Henry si Chanton Louis-Robert, ed. Doin, Paris, 1974;
4. Fauna Republicii Socialiste România. Crustaceea, vol. IV, Fascicula 9, Decapoda – de Mihai Băcescu, ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1967;
5. Mic atlas zoologic – de Aurora Mihail, ed. ALL Educaţional, 2007.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII APRILIE 2023 LA VIVARIU ESTE:
Perușul nimfă (Nymphicus hollandicus)
Perușul nimfă (Nymphicus hollandicus) este o specie de peruși din familia Cacatuidae, originară din Australia.
În 1788 Gmellin i-a dat numele științific Psittacus novaehollandiae, iar în 1832 au primit numele sub care este cunoscut și azi Nymphicus hollandicus.
Au o lungime aproximativă de 35 – 45 cm, iar durata medie de viață este de 20 ani dar pot trece și peste 25 (dacă trăiesc într-un mediu cald și sunt îngrijite, au hrana necesară pot avea o viață mai lungă). Au o greutate de 90–110 grame. Denumirea nimfelor în engleză este cockatiel, dar mai sunt cunoscute și sub numele de weiros sau quarrions.
În libertate, nimfele trăiesc, formează perechi și se hrănesc în stoluri de până la 100 de păsări, atunci când nu au destulă hrană.
Masculul este în mare parte gri, iar capul este galben cu obrajii roșii, diferența față de femelă este că acest punct sau cerc roșiatic din obraji este mult mai intens la mascul. Unele femelele se deosebesc de masculi și prin penele cozii, care pot fi tărcate.
Nimfele fac între 5-7 ouă pe care le depun la interval de câte 2 zile. Ele vor începe să clocească după al doilea ou, iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile. Eclozarea va avea loc, la fel, din două în două zile. La eclozare puii sunt "orbi". Puii vor sta 5 săptămâni în cuib iar după 3 săptămâni după ce au părăsit cuibul vor mânca singuri și vor deveni independenți.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII APRILIE 2023 LA MUZEUL DE ȘTIINȚELE NATURII ESTE:
„Mături de vrăjitoare” la brad
(Melampsorella elatina (Alb. & Schwein.) Arthur, 1907)
Proiectul „Exponatul lunii” dedicat valorificării patrimoniului pe care îl deţine Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău continuă seria cu exponatul lunii aprilie, reprezentat de piese din „Colecţia de Ciuperci”, expuse în cadrul unei microdiorame la Muzeul de Ştiinţele Naturii. Exemplare de Melampsorella elatina au fost colectate din păduri de brad din Masivul Ceahlău.
Melampsorella elatina (Alb. & Schwein.) Arthur, 1907 este o ciupercă încadrată din punct de vedere sistematic în familia Pucciniastraceae. Această familie cuprinde numeroase specii parazite pe plante, care produc boli, numite rugini.
Melampsorella elatina este o specie fitopatologică care produce pagube importante bradului (Abies alba), acele formaţiuni cunoscute sub denumirea populară de „mături de vrăjitoare”.
Ciuperca este parazită pe diferite specii de conifere (Abies, Picea) şi plante din familia Caryophyllaceae (Cerastium, Stellaria). Specia are un ciclu de viaţă complex, se dezvoltă alternativ pe două plante gazdă şi formează cinci categorii de spori care se succed.
La brad, ciuperca infectează lăstarii tineri, din mugurii cărora apar numeroşi lăstari verticali, ce alcătuiec „mătura de vrăjitoare”, o proliferare excesivă a lăstarilor dintr-un singur punct de pe o ramură. Măturile au ace scurte şi decolorate, deosebite de cele sănătoase, pe ele se formează primăvara sporii denumiţi picnospori şi ecidiospori. În fiecare an măturile pierd acele, iar primăvara apar ace noi. Măturile fără ace pot fi observate uşor iarna, în coroana brazilor bolnavi. Ele cresc an de an putând ajunge la 1,8 m înălţime şi 60-90 cm lăţime, în decurs de 10-20 de ani, după care se usucă sau se rup din cauza vântului. La baza măturilor se formează umflături (racilele) în formă de butoiaş pe tulpină sau fus pe ramuri. Aceste racile cresc în diametru an de an până la ruperea sau uscarea măturilor. Scoarţa racilei se desface în plăci lăsând lemnul gol. Aceste răni pot fi uşor infectate de ciupercile parazite, ce vor continua putrezirea lemnului. Copacii pot supravietui mulţi ani cu infecţii ale acestei boli.
Pe frunzele gazdei alternative se produc spori galben-portocalii (uredospori și teleutospori), ei se formează pe diverse plante din familia Caryophyllaceae (struna cocoşului, rocoţea etc.). Ciuperca trăieşte peren pe ambele gazde şi poate ierna în oricare dintre gazde.
Ciuperca este foarte frecvent întâlnită în pădurile de brad din România. Melampsorella elatina este o ciupercă care cauzează daune importante la brad: creşterea redusă, mortalitatea, în special în fazele de răsad şi puieţi, umfăturile canceroase (racilele) scad valoarea economică a lemnului, facilitează instalarea altor daunători sau agenţi patogeni (în special putregaiuri) şi predispun arborii atacaţi la rupturi de vânt sau de zăpadă.
În vederea limitării şi extinderii acestei ciuperci parazite se recomandă: promovarea arboretelor de amestec (răşinoase cu fag); menţinerea unei stări bune de sănătate a arborilor; menţinerea distanţei optime între arbori; tăierea şi arderea ramurilor cu mături (preferabil în sezonul rece); extragerea arborilor bolnavi.
Material realizat de dr. Pavel Otilia Carmen, muzeograf IA
Vă invităm să ne vizitați!
Evenimentul astronomic al lunii martie - ECHINOCTIUL DE PRIMAVARA 2023
Echinocțiul de primăvară din data de 20 martie 2023, ora 23.24, marchează momentul în care Soarele răsare exact în punctul cardinal est și apune exact în punctul cardinal vest. Echinocțiu, termen tradus aproximativ prin „noapte egală”, este atunci când razele Soarelui cad perpendicular pe ecuator, determinând egalitatea zilei și a nopții pe toată planeta cu excepția regiunilor polare, la polul nord începând acum ziua polară iar la polul sud noaptea polară, acestea durând câte 6 luni, până în momentul echinocțiului de toamnă (23 septembrie). La echinocțiul de primăvară debutează în emisfera nordică primăvara astronomică, care va dura până la 21 iunie, momentul solstițiului de vară, în acest interval durata zilei continuând să crească și cea a nopții să scadă, iar în emisfera sudică, începe toamna astronomică.
Material realizat de muzeograf Oana-Georgeta Dinescu
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
PROIECT CULTURAL – EXPOZIȚIONAL ”Valoarea cărții”
Tema lunii: Biologia celulară
„Acestea nu sunt doar cărti, adică bucăţi de hârtie moartă, ci minţi vii aşezate pe rafturi.” Gilbert Highet
Biologia celulară, sau citologia, este o ramură a biologiei care studiază celulele, atât la nivel microscopic cât și la nivel molecular. Cercetările de biologie celulară cuprind întreaga gamă a organismelor, de la organisme unicelulare ca bacteriile și protozoarele până la multitudinea de celule specializate din organismul uman.
De la descoperirea celulei de Robert Hooke care a introdus, în 1665, în lucrarea sa „Micrographia”, noţiunea de celulă, biologia celulară s-a dezvoltat continuu.
Între anii 1668-1723, Antony van Leeuwenhoek concepe peste 500 de microscoape, ceea ce a permis descoperirea bacteriilor şi a altor protiste unicelulare.
Citologia a făcut mari progrese începând cu secolul al XIX-lea odată cu evoluția microscoapelor. Astfel, botanistul Robert Brown (în 1831) a descoperit nucleul, cercetătorul Matthias Schleiden (în 1838), a demonstrat existența celulelor la plante, fiziologul Theodor Schwan (în 1839) a descoperit structura celulară a corpului uman, iar patologul Rudolf Karl Virchow (în 1858) a ajuns la concluzia că celulele dau naştere altor celule.
Începând cu anii 1930 debutează perioada progresului tehnic, care a permis dezvoltarea metodelor moderne din biologia celulară.
George Emil Palade, savant de origine română, născut pe 19 noiembrie 1912 în Iași, România - personalitate ştiinţifică mondială de o inestimabilă valoare, profesor de biologie celulară a Universităţii Yale din New Haven (Connecticut), unde a condus Departamentul de Biologie Celulară), a fost laureat în 1974, împreună cu profesorul Albert Claude, de la Universitatea Liberă din Bruxelles şi cu profesorul Christian de Duve, de la Universitatea „Rockefeller” din New York, al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină pentru „descoperirile lor privind organizarea structurală şi funcţională a celulei”. Cei trei laureaţi au revoluţionat domeniul biologiei celulare, „mai ales al componenţilor citoplasmei a căror cunoaştere s-a schimbat complet sub impulsul pe care ei l-au dat în ultimii 30 de ani”.
În anul 1975, Palade a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar la 12 martie 1986, președintele Statelor Unite Ronald Reagan i-a conferit Medalia Națională pentru Știință pentru „descoperirea fundamentală” a unei serii esențiale de structuri complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice.
În anul 1989 a fost ales membru de onoare al Academiei româno-americane de arte și științe la Universitatea din California.
În anul 2007, președintele României, Traian Băsescu, l-a decorat cu Ordinul național „Steaua României”.
În prezent dezvoltarea tehnologică a microscopiei permite oamenilor de ştiinţă, prin utilizarea unor tehnologii sofisticate, studierea celor mai profunde procese ce se desfășoară la nivel celular.
Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniul biologiei celulare.Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 aprilie 2023.
100 de personalităţi din toate timpurile care au influenţat evoluţia omenirii, de Michael Hart, ed. Lider, Bucureşti, 1992.
Biografia celulei, de Radu Iftimovici, ed. Tineretului, Bucureşti, 1969;
Biologie celulară, de Mircea Ionescu-Varo, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971;
Enciclopedia ştiinţifică pentru copii, ed. Aquila, Oradea, 2006;
Biologie celulară, de Ilie Diculescu, Doina Onicescu, Gheorghe Benga şi Laurenţiu Popescu, Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
La cellule, de Michel Durand şi Pierre Favard, ed. Hermann, Paris, 1967.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii martie 2023 la Vivariu este
Black molly (Poecilia sphenops)
Poecilia sphenops este o specie foarte populară de peşti de acvariu, cunoscuți sub denumirea generală de black molly, sunt originari din apele calme şi dulci ale Americii Centrale.
Sunt peşti foarte uşor de întreţinut şi, mai mult decât atât, foarte prietenoşi cu ceilalţi peşti care populează acvariul.
Aceştia trăiesc între 3 și 5 ani, foarte rare fiind cazurile în care depăşesc această perioadă de viaţă. Se pot adapta atât unui acvariu cu apă dulce, cât şi unui acvariu cu apă sărată.
În ceea ce priveşte hrana, această specie nu ridică mari probleme. Molly pot avea atât o dietă vegetală, cât şi una bazată pe hrană vie, însă este de preferat să fie cât mai variată.
Pentru siguranţa peştilor molly este bine ca acvariul să fie acoperit, pentru că molly iubesc să sară şi există posibilitatea ca aceştia să iasă din acvariu.
În ceea ce priveşte dimorfismul sexual, masculii sunt mai mici şi mai coloraţi ca femelele şi posedă un gonopodiu.
Speranţa de viață: 5 ani
Mărime (adult): până la 14 cm
Familia: Poeciliidae
Provenienţă: sudul Americii de Nord, Mexic
Caracter sociabil: paşnici
Loc preferat în acvariu: partea de mijloc
Acvariu necesar: minim 40 l
Dietă: omnivori
Înmulțire: nasc pui vii
pH necesar al apei: 7,5 – 8,5
Duritate a apei: 15-30 dGH
Temperatura apă acvariu: 24-26°C.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii martie la muzeu este:
Floarea-de-colț (Leontopodium alpinum Cass.)
Floarea-de-colț (Leontopodium alpinum Cass.) este o specie perenă, pitică, din familia Asteraceae, ce poate atinge 5-30 de cm înălţime. Originară din stepele Asiei, unde creşte des printre firele de iarbă, este denumită popular și albumiță sau floarea-reginei. Aceasta are ca areal de răspândire Asia şi Europa, fiind prezentă în etajele alpin și subalpin, pe coaste abrupte, însorite, pe stâncării de calcare. În țara noastră poate fi întâlnită în Munţii Maramureşului, Rodnei, Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Bucegi, Făgăraş, Cozia, Retezat și alții. În afara spațiului românesc, această floare înfrumusețează zone din Alpi, Balcani, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.
Întreaga plantă este acoperită de perișori fini, catifelați, de culoare argintie, cu rol de apărare a frunzelor și florilor împotriva arșiței și vântului.
Floarea-reginei (Leontopodium alpinum Cass.) are un rizom (tulpină subterană, lipsită de clorofilă, asemănătoare rădăcinii) cilindric acoperit cu resturi de frunze vechi negre-brune. Tulpina subțire, dreaptă și neramificată prezintă frunze liniare sau liniar-lanceolate, iar în partea de jos frunze catifelate dispuse într-o rozetă. Vârful tulpinii poartă o „stea alb-argintie” care pare a fi o floare unică, însă, la această plantă, florile sunt foarte mici și numeroase, strâns unite, dispuse în câteva mici grupe numite capitule și care se pot observa ca niște mici „aglomerări” gălbui în mijlocul florii aparente. Ceea ce ar părea că sunt petale nu sunt altceva decât frunze acoperite cu o pâslă deasă de peri albi, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe. Astfel, florile sunt de fapt inflorescenţe, adică un buchet întreg de floricele foarte mici, numeroase şi înghesuite, încadrate de 5-15 bractee albe (structuri mici asemănătoare frunzelor care se găsesc la baza unei flori), dispuse radial, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei singure steluțe catifelate. Fructele sunt achene cilindrice cu lungimea de 1 mm, prevăzute cu papus.
Perioada de înflorire este iulie - august.
În România, efectul negativ al colectării excesive a fost observat de profesorul Alexandru Borza la începutul secolului al XX-lea. Astfel, a luat măsuri pentru protejarea populațiilor de floare-de-colț, fiind ocrotită de lege și declarată monument al naturii, încă din anul 1933.
Pentru conservarea speciei (Leontopodium alpinum Cass.) se recomandă monitorizarea populaţiilor de la altitudini joase și cultivarea în grădini botanice. Floarea-reginei este protejată în mai multe rezervaţii naturale, cum ar fi Piatra Craiului, Munţii Bucegi, Ciucaş, iar în rezervaţia de la Întregalde, din județul Alba, floarea-de-colţ coboară la cea mai mică altitudine din Europa, aproximativ 600 de metri.
Floarea-de-colț a fost folosită în medicina populară tradițională din Alpi. Extractele din diferite părți ale plantelor au fost folosite pentru a trata bolile respiratorii, de inimă și digestive. Extractele din această plantă se utilizează în industria cosmetică. De asemenea, a fost folosită ca „floare nemuritoare” în buchețele uscate ornamentale.
În ciuda faptului că florile au o miresmă insesizabilă, ele atrag nenumărate insecte polenizatoare, dar și admirația turiștilor, fiind considerată a fi simbolul pajiștilor montane și al iubitorilor de drumeție.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Proiectul cultural – expozițional „Valoarea cărții″
FLORA ALPINĂ ŞI MONTANĂ
„Cărţile sunt comorile preţuite ale lumii şi moştenirea potrivită a naţiunilor şi noilor generaţii.” Henry David Thoreau
Flora alpină şi montană cuprinde totalitatea plantelor care se găsesc în zona montană situată peste limita pădurilor.
În urmă cu 60 de milioane de ani, în Europa era o climă tropicală, cu temperatură medie anuală de 22°C care a favorizat prezenţa palmierilor, arborilor mamut şi a cedrilor de mlaştină.
În perioada terţiară, clima s-a schimbat şi au apărut plantele mai mici. După formarea munţilor o nouă floră a luat naştere prin adaptarea speciilor la noile condiţii ecologice .
Urmează o schimbare radicală a climei în perioada glaciară, când plantele care nu s-au putut adapta noilor condiţii au dispărut.
În ţara noastră zona alpină se întinde mai sus de limita superioară a rășinoaselor, ocupând cele mai înalte culmi muntoase. Pădurea de rășinoase se rărește treptat până dispare, făcând loc zonei alpine unde se găsesc doar tufișuri târâtoare, ienuperi și jnepeni. Temperaturile sunt foarte scăzute, iar vânturile sunt puternice, ceea ce împiedică creșterea arborilor. În zona alpină a Carpaţilor cresc pe suprafețe întinse, multe plante cu flori dintre cele mai atrăgătoare ca înfăţişare şi colorit care împodobesc coastele, stâncăriile şi bolovănişurile munţilor, stârnind călătorilor dar şi botaniştilor dorinţa de a le cunoaşte.
Cărţile despre flora alpină şi montană pun la dispoziţie cititorului informaţii referitoare la speciile prezente în aceste zone.
Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume despre flora alpină şi montană.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 martie 2023.
Plants, de Janet Marinelli, ed. DK, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 2004
Contribuţiuni nouă la Flora Ceahlăului de Zach C. Panţu, Academia Română, Bucureşti, 1911
Flora alpină şi montană de Ana Paucă şi Ştefana Roman, ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1959
Flori din munţii noştri de Al. Belondei şi C. Pridvornic, ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1959
Zona montană a Argeşului şi Muscelului, Consiliul Judeţean Argeş, Piteşti, 2013.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii februarie 2023 la Vivariu este
Orezarul (Padda oryzivora)
Origine: Java, Bali, Sumatra, insulele arhipelagului Indonezian
Descriere: Păsări cântătoare de dimensiuni mici, originare din sudul Asiei. Piept și aripi gri, abdomen roz, cap negru, obraji albi, inel perioftalmic roșu, picioare roz, cioc impresionant și puternic, de culoare roșie. Adulții au o pată albă pe obraz (de forma boabei de orez) iar la păsările tinere pata este maronie. Trăiesc în stoluri mari, în apropierea câmpurilor de orez, și se înmulțesc pe tot parcursul anului, depunând ouăle într-un cuib situat la înălțime.
Hrana lor constă în mare parte din semințe (mei, orez nedecorticat, dughie, glanț), verdeață, ocazional insecte vii și viermișori.
Dimensiuni: 13-16cm; 20-30g
Speranța de viață: 7-9 ani
Temperament: păsări calme, deși pot deveni agresive cu alte specii de cinteze mai mici. Pot fi găzduite în voliere mixte
Varietăți: pied, fawn, white, dilute, silver.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii februarie 2023 la Muzeul de Științele Naturii este
Ctenicera pectinicornis
Ctenicera pectinicornis este o specie montană, fiind răspândită între 1500 și 1800 m altitudine. Larva se dezvoltă în sol iar adultul se hrănește pe flori ale speciilor de Umbelifere (în special pe Heracleum sphondylium – brânca ursului) și Carduus. Adulții zboară din mai până la sfârșitul lui iulie. Zborul este greoi și foarte aproape de sol.
Culoarea insectei este verde cu diferite nuanțe de bronz. Corpul este acoperit de o pilozitate fină și scurtă, rară.
Specia este inclusă în familia Elateride. Aceste insecte sunt denumite gândaci pocnitori datorită unui mecanism care le asigură efectuarea unui salt însoțit de o pocnitură când ajung pe spate. Larvele sunt lungi și subțiri și sunt cunoscute sub numele de viermi sârmă.
Specie rară, răspândită în nordul și centrul Europei și nordul Asiei.
Exemplarele expuse fac parte din patrimoniul instituției noastre și au fost colectate din arii naturale protejate situate în zone montane, Parcul Național Piatra Craiului și Parcul Național Ceahlău.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IANUARIE la Vivariu este:
XIFO (Xiphophorus helleri)
Peștii Xifo aparțin familiei Poeciliidae, ordinul Cyprinodontiforme. Din această familie mai fac parte şi alţi peşti foarte întâlniţi în acvariile începătorilor printre care menţionăm Guppy, Molly şi Platy. Specia Xiphophorus helleri este originară din America Centrală și de Nord.
Dimensiunile exemplarelor diferă în funcție de mărimea acvariului, pentru a se dezvolta normal, adică între 8 – 17 cm lungime, un exemplar din specia Xiphophorus helleri are nevoie de 5 litri de apă. Coloritul variază, însă cea mai întâlnită este de culoare roşie cu diverse variaţii la nivelul cozii care poate fi cel mai adesea neagră.
Femelele sunt foarte ușor de diferențiat de masculi, în primul rând pentru că dimensiunilor lor sunt considerabil mai mari şi în al doilea rând pentru că masculii prezintă alungirea înotătoarei dorsale, formând un fel de spadă. Este o specie vivipară, are o gestație de 4 – 6 săptămâni și „dă naștere” unui număr de 20-200 de alevini.
Temperatura optimă pentru Xiphophorus helleri variază într-un interval larg cuprins între 18 și 28 °C, însă temperatura ideală este în jurul valorii de 26 °C.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Proiectul cultural – expozițional „Valoarea cărții″
Biologia marină
„Cei care ard cărţile ajung, în cele din urmă, să ardă fiinţele umane.”
Heinrich Heine
Biologia marină este o ramură a biologiei care se ocupă cu studiul vieții în bazinele oceanice, a diversității viețuitoarelor marine. Ea se ocupă și cu studiul organismelor terestre și aeriene care depind direct de mediile de apă sărată pentru procurarea hranei și satisfacerea altor nevoi ecologice.
Primele informaţii despre viaţa acvatică din apele marine au fost rezultatul unor simple observaţii privind distribuţia, varietatea şi modul de viaţă al unor organism din apele litorale. Aristotel (384–322 î.Hr.) a făcut multe observații asupra vieții în mare şi a descris numeroase specii.
Navigatorii europeni (portughezi, spanioli, francezi, englezi, olandezi) au făcut numeroase călătorii de descoperire pentru a explora lumea. Deşi obiectivul lor era unul comercial, aceste expediții au încurajat dezvoltarea științelor naturii. Francezul Pierre Belon se numără printre primii naturalişti care, în timpul călătoriei sale în Levant (Grecia, Turcia, Egipt, Palestina, Arabia) din 1546 până în 1549, a făcut numeroase observații asupra naturii, istoriei și a obiceiurilor locuitorilor.
În 1768, Samuel Gottlieb Gmelin- medic, naturalist și explorator (1744–1774) a publicat Historia Fucorum, prima lucrare dedicată algei marine și prima carte despre biologia marină, dar naturalistul britanic Edward Forbes (1815–1854) este în general considerat ca fiind fondatorul științei biologiei marine.
În dezvoltarea biologiei marine, un merit deosebit l-a avut Charles Darwin, fondatorul teoriei evoluționiste. Cercetările sale din 1831 și ipoteza lansată privind formarea atolilor și a insulelor de corali, au conturat direcţii noi spre cercetare, care au rămas deschise cunoașterii vieții marine și în zilele noastre.
În anul 1950, oceanograful Jacques-Yves Cousteau, a efectuat numeroase cercetări şi mii de ore de filmări subacvatice care au adus în atenţia lumii, uimitoarea biodiversitate a lumii submarine.
În România, Grigore Antipa face prima expediţie de cercetări în Marea Neagră în anul 1893 iar profesorul Ioan Borcea este cunoscut ca fiind savantul care a introdus oceanografia ca ştiinţă în ţara noastră şi cel care a fondat Staţiunea Zoologică Marină de la Agigea care a devenit, în timp, cea mai puternică şcoală românească de oceanografie în special..
Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume despre biologia marină.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 februarie 2023.
1. Originea speciilor de Charles Darwin, ed. Academiei Române şi ed. Herald, Bucureşti, 2021 (Baza materialului pentru cartea Originea speciilor a fost adunată în călătoria efectuată de autor în jurul lumii pe vasul „Beagle” între 27 decembrie 1831 și 2 octombrie 1836);
2. Profesorul Ioan Borcea şi Staţiunea zoologică marină de la Agigea, Publicaţiile Academiei Republicii Socialiste România, Seria a III-a Memorii şi Monografii nr. 21, Bucureşti- (extrase, 1923-1947);
3. Opere, Vol. I - Ihtiofauna Mării Negre, Ioan Borcea, ed. Rovimed Publishers, Bacău, 2006 (reprezintă şi documente istorice ce atestă biodiversitatea ce a existat cu trei sferturi de veac în urmă în Marea Neagră);
4. Fauna ihtiologică a României, Grigore Antipa, colecţia Opera Omnia, ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2011 (a primit premiul Adamachi în anul 1906);
5. Marea enciclopedie a lumii vii, ed. Aquila, Oradea, 2007 (Informaţii fascinante şi realităţi extraordinare).
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii ianuarie 2023 – Dimetrodon grandis
Cea mai veche descoperire a unor fosile de Dimetrodon a fost a unui maxilar, realizată în anul 1845 de Donald McLeod, care trăia în colonia britanică a Insulei Prințului Eduard. Aceste fosile au fost achiziționate de John William Johnson, un geolog canadian și apoi descrise de Joseph Leidy în 1854 ca fiind mandibula lui Bathygnathus borealis. Mai târziu (în anul 2015) a fost reclasificată ca fiind a speciei de Dimetrodon - Dimetrodon borealis.
Primele fosilele descrise și atribuite acum genului Dimetrodon au fost studiate pentru prima dată de paleontologul american Edward Drinker Cope în anii 1870
Singura specie de Dimetrodon din afara Americii de Nord este Dimetrodon teutonis și a fost descrisă pentru prima dată în anul 2001 și provine din localitatea Bromacker din Pădurea Thuringian din Germania.
Astăzi sunt cunoscute 20 de specii de Dimetrodon de când genul a fost descris pentru prima dată în anii 1870 de Edward Drinker Cope.
Exponatul nostru a fost achiziționat în anul 2022 și este o reproducere la scara 1:1 a acestei specii, realizată cu respectarea criteriilor științifice.
Denumirea științifică a exponatului lunii ianuarie este Dimetrodon grandis. Vă rugăm să ne ajutați să-i găsim un nume accesibil. Trimiteți-ne propunerea voastră pe Messenger sau în comentarii. Vă așteptam și la Muzeu, să îl vedeți și astfel îi vom găsi împreuna cel mai potrivit nume.