Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII APRILIE la Vivariu este:
AGAPORNISUL (Agapornis roseicollis)
VĂ INVITĂM SĂ VIZITAȚI EXPOZIȚIILE NOASTRE!
Agapornisul (Agapornis roseicollis) sunt păsări exotice de decor care provin din sud-estul Africii. Primul papagal Agapornis a fost descris la începutul anilor 1600. Au fost introduși în Europa în anul 1860, iar în 1869 au fost scoși primii pui.
Aparține grupului de papagali cu ciocul ca de ceară, numiți astfel din cauza strălucirii acestuia.
Sunt păsări de talie mică – de unde și o altă denumire a lor: papagali pitici – cu coada scurtă și lată.
Inseparabilii se caracterizează prin faptul că își căptușesc cuibul cu coajă de pomi de esență moale (la noi răchită, salcie), pe care o transportă în cuib purtând-o în cioc sau ținând-o între penele crupionului.
Englezii îi numesc LOVE BIRD (păsările dragostei sau inseparabilii) deoarece în secolul trecut s-a importat prima pereche în Anglia, după o perioadă de timp a murit una dintre păsări și la câteva zile a murit și a doua.
Au obiceiul să muște degetele și picioarele altor păsări cu care conviețuiesc, provocându-le răni grave.
Agapornișii sunt păsări preferate de crescători deoarece se îmblânzesc și se acomodează în captivitate foarte ușor. Se reproduc în lunile ianuarie-martie, ocupând cuiburile altor păsări, sau în scorburi de copac.
Există nouă subspecii de papagal Agapornis. În general, are corpul de culoare galbenă, verde sau albastră, culoarea capului diferind la fiecare subspecie.
Hrana este constituită din semințe de floarea soarelui (în cantitate foarte mare, deoarece agapornișii nu se îngrașă ca alți papagali sau peruși), mei, porumb, ovăz, dughie, cânepă, verdeață și morcov.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII APRILIE la Muzeul de Științele Naturii este:
CIUBOȚICA - CUCULUI (Primula veris)
Ciuboțica –cucului numită popular și floarea-cheii sau cinci clopoței este o plantă perenă, din familia Primulaceae, ce poate atinge 10-30 de cm înălţime.
Primula veris crește spontan în locuri însorite, în pajiști, tufărișuri, margini și rariști de pădure, din regiunea colinară până în cea montană la limita superioară a molidului. Este originară din centrul Europei și vestul Asiei. La noi în ţară este întâlnită în Subcarpați și Carpați, rareori în câmpie.
Prezintă un rizom (tulpină subterană) viguros ce are numeroase rădăcini adventive. Frunzele alcătuiesc o rozetă la baza tulpinii, limbul acestora este alungit și se îngustează brusc prezentând câte un pețiol scurt și aripat. Florile sunt grupate în formă de umbrelă în vârful tulpinii. Caliciul este scurt, alcătuit din sepale verzi unite, de formă cilindrică. Umbela (inflorescența) are în componență 5-10 flori. Corola tubuloasă este alcătuită din petale galben-aurii care după uscare capătă o culoare verzuie. Fructele sunt capsule cu o formă alungită care conțin semințe mici de culoare brună. Înflorește în perioada martie-aprilie.
Ciuboțica cucului este o plantă medicinală, ale cărei flori, frunze, rizomi și rădăcini se folosesc în scop terapeutic datorită conținutului în saponine, flavonoide și vitamina C. Principiile active extrase din această plantă au multiple utilizări în fitoterapie mai ales în tratarea afecțiunilor respiratorii, tulburărilor gastro-intestinale sau a celor nervoase. Preparatele obținute se utilizează cu precauție, deoarece consumate în doze mari produc toxicitate organismului.
În trecut, preparatul obținut din rizomi și rădăcini se utiliza pentru scoaterea petelor de pe îmbrăcăminte sau în combinație cu alte produse de curățat, datorită conținutului în saponine.
De asemenea, alături de infuzia obținută din flori, pentru tratarea diverselor afecțiuni, din frunzele tinere se poate prepara salată sau supă, datorită conținutului mare de vitamina C.
Primula veris este apreciată ca plantă ornamentală, fiind cultivată sub diferite forme hibride. Înmulțirea se face prin semințe.
În legătură cu aspectul grupat al florilor pe tulpina plantei de ciuboțica-cucului, a luat naștere o legendă conform căreia, odinioară, niște oameni au încercat să intre în Rai prin ușa din spate. Sfântul Petru, păzitorul ușii din față a Raiului, a prins de veste și speriat de acei oameni răi, și-a scăpat pe pământ mănunchiul de chei. Ajunse pe pământ, aceste chei s-au risipit și au stat la originea actualelor plante de ciuboțica-cucului, uimind prin frumusețea și delicatețea lor.
Vă invităm să ne urmăriți și pe canalul de youtube al instituției noastre!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
1 APRILIE - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A PĂSĂRILOR
Această zi este marcată anual în cadrul programului UNESCO “Omul şi biosfera”.
La 19 martie 1902, la Paris, reprezentanții a 13 țări europene au semnat o Convenție Internațională pentru protecția păsărilor utile pentru agricultură – primul act prin care se protejau păsările. Convenția a fost ratificată la 6 decembrie 1905 și a intrat în vigoare la 1 aprilie 1906. La 18 octombrie 1950, tot la Paris, a fost semnată o altă Convenție internațională privind protecția păsărilor, care a înlocuit documentul precedent.
Ziua Păsărilor nu semnifică doar celebrarea semnării Convenţiei, ci şi perioada de migrare a păsărilor din iarnă spre primăvară. Primul eveniment ecologic al lunii aprilie, cu o istorie centenară, are, invariabil, ca scop să educe noua generaţie spre a iubi şi a avea grijă de păsările sălbatice.
În România, această sărbătoare îşi are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, fiind sărbătorită mai ales în şcoli. Elevii instalau în acea zi sau în duminica apropiată cuiburi artificiale pe care le construiseră pentru păsari în timpul iernii. Această tradiţie a fost reînviată în 1993 de Societatea Ornitologică Română. Din luna martie a anului 1994, Ziua Păsărilor este sărbătorită în fiecare an în România.
Din cele aproximativ 10.000 de specii de păsări din lume, avifauna din România include un total de 436 specii, dintre care o specie a fost introdusă în ţara noastră. Alte 10 specii se găsesc accidental în România și nu sunt incluse în numărul total al speciilor. La ora actuală, 12 specii sunt ameninţate la nivel global.
Ariile de Importanță Avifaunistică au ca obiective menținerea populațiilor de păsări sălbatice și concentrarea activităților de conservare pentru protecția acestor suprafețe. În România au fost identificate 132 Arii de Importanță Avifaunistică (AIA), însă prin hotărâre de guvern au fost desemnate 148 de Arii de Protecție Specială Avifaunistică.
Printre speciile de păsări protejate prin lege din România se numără: pelicanul comun și creț, egreta mare, egreta mică, călifarul, cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, codalbul, nagâțul de stepă, culicul mic, gâsca cu gât roșu, șoimul dunărean, acvila țipătoare mică, dropia, vânturelul mic, gârlița mică, acvila de câmp, lopătarul etc.
În termenii actuali ai protecției naturii, a ocroti păsările înseamnă a păstra nealterate caracteristicile mediului natural cu tot ceea ce implică această definiție: reducerea și eliminarea poluării apei, solului și aerului, diminuarea cantității de pesticide utilizate în agricultură și silvicultură, refacerea unor habitate (păduri, mlaștini, pajiști) într-o formă cât mai apropiată de cea naturală, diminuarea sau eliminarea acțiunilor umane exercitate direct asupra păsărilor (capturare cu capcane, vânătoarea, distrugerea cuiburilor).
Se cunoaște faptul că unele specii de păsări care în trecut erau dependente de un anumit tip de habitat au dispărut, iar altele au încercat să se adapteze la medii noi de viață profund modificate sau la unele nou create de om. Pe de altă parte, oamenii au posibilitatea de a ajuta păsările asigurându-le condiții de cuibărit și de hrănire, iar acest lucru se poate face oriunde, atât în rezervații naturale, cât și în grădini sau în parcuri.
Brâncuși spunea: «„Spre imensitatea văzduhului” – aceasta este „Pasărea” mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aș fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani, port nostalgia visului acestuia și continuu să creez „Păsări măiestre”. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însușirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul…»
Pentru mai multe informații legate de Ziua Internațională a Păsărilor puteți accesa următoarele link-uri: https://www.sor.ro/ziua-pasarilor-2021-pastrati-distantarea-sociala-dar-apropiati-va-de-natura/;
https://www.facebook.com/SOR.BirdLifeRomania.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMUNICAT DE PRESĂ
Parteneriat Complexul Muzeal de Științele Naturii “Ion Borcea”
- Institutul Național al Patrimoniului
Institutul Național al Patrimoniului în parteneriat cu Complexul Muzeal de Știintele Naturii “Ion Borcea” au început digitalizarea și catalogarea analitică a publicațiilor elaborate sub egida muzeului, pentru expunerea acestora online cu scopul promovării activităților și proiectelor desfășurate de specialiștii muzeului de-a lungul timpului. Printre aceste publicații se numără revista științifică Studii și Comunicări (1968 - prezent), dar și ghiduri, cataloage de colecție, etc.
Revista științifică Studii și Comunicări poate fi accesată în prezent pe site-ul dedicat: http://www.studiisicomunicaribacau.ro/, conceput și administrat de Complexul Muzeal de Știintele Naturii “Ion Borcea” din anul 2018.
Colaborarea între cele două instituții are loc sub egida Recomandării Comisiei Europene din 27 octombrie 2011 privind privind digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală.
Publicațiile digitalizate urmează a fi expuse online în site-ul web ProEuropeana-Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale (www.biblioteca-digitala.ro) administrate de Secția Biblioteci digitale din cadrul Institutului Național al Patrimoniului, Ministerul Culturii (au apărut deja o parte din publicațiile noastre pe Biblioteca Digitală Naţională: https://biblioteca-digitala.ro/?publicatade=1327-complexul-muzeal-de-stiintele-naturii-ion-borcea-bacau).
Aplicația ProEuropeana- Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale a fost creată din dorința de a contribui la accesarea rezultatelor cercetărilor istorice, arheologice, antropologice, de științele naturii, geografie și etnografie desfășurate de către cercetătorii români cu precădere din domeniile științelor umaniste.
De asemenea volumele digitizate vor putea fi accesate ulterior și în Europeana, biblioteca digitală europeană, la adresa www.europeana.eu.
Cu deosebită consideraţie,
Manager,
dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EARTH HOUR - ORA PĂMÂNTULUI
27 martie 2021, 20:30 – 21:30
Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău susține „Ora Pământului”! Renunță și tu la consumul de curent electric pentru o oră, sâmbătă intervalul 20:30 – 21:30!
EARTH HOUR este o mișcare globală ce implică anual sute de milioane de oameni și organizații din întreaga lume. În fiecare an, în ultima zi de sâmbătă din martie, în localități din peste 180 de țări, oamenii sting lumina pentru a trimite liderilor lumii un mesaj puternic despre nevoia de acțiune pentru rezolvarea problemelor de mediu, cum ar fi schimbările climatice. Campania Earth Hour a devenit, din 2007 și până în prezent, cea mai mare acțiune voluntară de mediu din toate timpurile.
EARTH HOUR brand înregistrat de organizația WWF (World Wide Fund for Nature) la nivel global. După un an în care nevoia de natură a fost resimțită mai mult ca niciodată, Earth Hour 2021 aduce împreună oamenii pentru a proteja natura sălbatică, dar și natura din viața noastră de zi cu zi. Mesajul este același la nivel mondial: problemele cauzate de schimbările climatice și de extra-consum sunt atât de grave, actuale și complexe, încât este nevoie urgentă de acțiune, la nivel global, iar vocea comună a milioane de oameni de pe tot globul ajunge poate și în cele mai înalte foruri ale decidenților.
Cum puteți să participați?
Foarte simplu: în data de 27 martie 2021, între orele 20:30 – 21:30 stingeți luminile, scoateți din priză toți consumatorii pe durata celor 60 de minute, timp în care vă puteți plimba, admira natura sau puteți privi cerul înstelat!
ORA PĂMÂNTULUI trebuie să însemne mai mult decât o singură oră pe an în care ne gândim sau ne pasă de planetă!
După ORA PĂMÂNTULUI și în fiecare zi: Faceți schimbări pe termen lung în viața voastră care să reducă impactul asupra mediului (economisiți energia electrică și apa, colectați selectiv deșeurile, etc.).
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Proiect cultural – expozițional „VALOAREA CĂRȚII”
ENCICLOPEDII
„Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte o singură viaţă” (George R.R. Martin)
Încă din antichitate, oamenii au încercat să consemneze cunoştinţele acelor vremuri în diferite lucrări, dar se consideră ca ideea de a întocmi o carte care să cuprindă succint toate cunoştinţele acumulate în timp de omenire i-ar fi venit editorului francez Louis Breton, în 1747.
Cea mai cunoscută enciclopedie a acelor timpuri a fost Enciclopedia Franceză, enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot, fiind terminată în 1772, având 28 de volume, 71.818 articole și 2.885 de ilustrații.
Cea mai cunoscută enciclopedie a acelor timpuri a fost Enciclopedia Franceză, enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot, fiind terminată în 1772, având 28 de volume, 71.818 articole și 2.885 de ilustrații.
Cele mai cunoscute publicaţii sunt cele ale pedagogului francez Pierre Athanase Larousse (1817 - 1875) care a înfiinţat o editură cunoscută sub denumirea de Librairie Larousse, unde dicţionarele şi enciclopediile sunt principalele subiecte.
„Enciclopedia Română” a fost prima enciclopedie publicată la noi în țară, apărută la Sibiu între anii 1898-1904. Era structurată în trei volume. Opera, a fost coordonată de publicistul bănăţean Cornel Diaconovici şi a fost realizată sub patronajul „Asociaţiei transilvane pentru literatura şi cultura poporului român”. Au scris şi au colaborat aproape 200 de reprezentanţi ai elitei româneşti din toate provinciile.
În mare măsură apariţia internetului a marcat începutul sfârşitului pentru enciclopediile pe hârtie, cunoştinţele cuprinse în paginile acestor lucrări sunt acum încărcate în mediul virtual. Odată cu trecerea timpului, enciclopediile pe hârtie, care au fost de referinţă în trecut, le vom găsi, ca şi patefonul ori locomotiva cu aburi, doar în muzee.
În cadrul proiectului „Valoarea cărţii” expunem câteva enciclopedii valoroase din punct de vedere ştiinţific aflate în patrimoniul instituţiei noastre:
„Marea Enciclopedie Agricolă, de la A-C”, apărută în anul 1937 la Editura P.A.S. – Bucureşti, prima operă de specialitate de acest gen apărută în România, ţară preponderent agricolă;
„Enciclopedia Ştiinţelor Filozofice. Filozofia naturii” scrisă de Georg Wilhelm Friederich HEGEL, apărută în Berlin în anul 1842, tradusă în limba română şi editată în 1971 la Bucureşti, de Editura Academiei R.S. România;
„ Le Petit Larousse” , 1995, Paris;
„ Marea carte a cunoaşterii”, 2005, Editura Litera Internaţional, Bucureşti;
„Animale” Ghid vizual complet al lumii sălbatice, 2006, Editura Rao, Bucureşti.
Acest ansamblu multilateral de cunoștințe strânse în urma multor decenii de căutări şi cercetări au importanţă atât istorică, culturală, economică, geografică, ştiinţifică, dar şi de îmbogăţire a culturii generale.
Citind enciclopediile, trăim o mie de vieţi!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Ziua Mondială a Apei - WWD 2021
Ce este Ziua Mondială a Apei?
Se celebrează începând cu 1993 în fiecare 22 martie și are ca scop aducerea în atenția opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative și calitative a apelor și de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle și responsabilitățile celor cu atribuții în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă. Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 1992.
Care este tema de anul acesta?
UN-Water (Grupul ONU pentru Apă) a stabilit pentru anul 2021 tema evenimentului ca fiind: „Prețuirea apei” (“Valuing Water“).
Care este scopul Zilei Mondiale a Apei?
Ziua Mondială a Apei sărbătorește apa și crește conștientizarea publicului în privința celor 2,2 miliarde de oameni care trăiesc fără acces la „apă sigură”. Este vorba despre luarea de măsuri pentru a combate criza globală a apei. Un obiectiv principal al Zilei Mondiale a Apei este de a sprijini atingerea Obiectivului 6 pentru Dezvoltare Durabilă (ODD): apă și canalizare pentru toți până în 2030.
Cine organizează Ziua Mondială a Apei?
În fiecare an, UN-Water (Grupul ONU pentru Apă) - mecanismul de coordonare al ONU privind apa și canalizarea - stabilește tema pentru Ziua Mondială a Apei. În 2021 accentul este pe prețuirea apei, iar în 2022 pe apele subterane. Temele anterioare pot fi găsite la adresa web: www.worldwaterday.org/archives.
Ce se întâmplă de Ziua Mondială a Apei?
Înainte cu o zi, UN-Water lansează o campanie publică globală prin intermediul www.worldwaterday.org și pe social media, oferind oamenilor și organizațiilor instrumentele pentru promovarea campaniei. Guvernele, organizațiile, companiile, școlile și mulți alți actori organizează, de asemenea, activități de Ziua Mondială a Apei.
Raportul mondial al ONU privind apa este publicat de Ziua Mondială a Apei, concentrându-se pe același subiect ca și campania și recomandând orientarea politicii pentru factorii de decizie.
Despre ce este Ziua Mondială a Apei 2021?
Ziua Mondială a Apei 2021 este despre prețuirea apei. Campania arată modul în care dezvoltarea economică și o populație globală în creștere înseamnă că agricultura și industria au nevoie de mai multă apă, iar producția intensivă de energie care folosește apa crește pentru a satisface cererea.
Valoarea apei este cu mult mai mult decât prețul ei - apa are o valoare enormă și complexă pentru gospodăriile noastre, cultură, sănătate, educație, economie și integritatea mediului nostru natural. Dacă trecem cu vederea oricare dintre aceste valori, riscăm să gestionăm greșit această resursă finită, de neînlocuit.
Ce reprezintă apa pentru tine?
Apa înseamnă lucruri diferite pentru persoane diferite.
• În gospodării, școli și la locul de muncă, apa poate însemna sănătate, igienă, demnitate și oportunitate.
• În agricultură, industrie și producerea de energie, apa poate însemna securitate, productivitate și sustenabilitate.
• În viața noastră personală, apa poate însemna o legătură cu natura, religia și comunitatea.
Conform Programului ONU pentru Evaluarea Apelor Mondiale 2017, în lume peste 80% din apele uzate sunt deversate netratate în mediu, în timp ce aproximativ 2 miliarde tone deşeuri umane sunt eliminate zilnic în cursurile de apă. 57 milioane ani de viaţă sunt anual pierduţi sau trăiţi cu dizabilităţi din cauza calităţii necorespunzătoare a apelor, a igienei şi salubrizării superficiale, precum şi a practicilor agricole defectuoase. La nivel global, 58% din bolile diareice – o cauză majoră a mortalităţii infantile (4 000 de copii mor zilnic din cauza apei poluate şi a sanitaţiei necorespunzătoare) - sunt cauzate de lipsa accesului la apă necontaminată şi la salubritate de bază, provocând anual circa 1,8 milioane decese.
Pornind de la realitatea că aproape un miliard de oameni trăiesc în condiţii de subnutriţie, în timp ce resursele de apă dulce sunt în scădere, obiectivele Zilei Mondiale a Apei privesc:
- raţionalizarea consumului de apă în gospodării, agricultură şi industria alimentară;
- reducerea risipei de alimente: 30% din alimentele produse la nivel mondial sunt aruncate;
- promovarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, cu accent pe alimente produse cu consum mai mic de apă.
Cantitatea de apă necesară pentru producerea hranei este de trei ori mai mare faţă de necesarul pentru băut, ceea ce arată importanţa apei ca pilon esenţial al securităţii alimentare. În condiţiile în care populaţia lumii este în continuă creştere, iar 30% din alimentele produse pe plan mondial rămân nefolosite şi se risipesc, resursele de apă ale omenirii, considerate în descreştere, vor deveni în curând insuficiente pentru satisfacerea necesităţilor alimentare.
Datele statistice arată că 2,1 miliarde de oameni trăiesc fără a avea apă potabilă acasă; una din patru şcoli primare nu are serviciul de apă potabilă, iar elevii folosesc surse neprotejate; peste 700 de copii sub vârsta de cinci ani mor în fiecare zi de diaree, fapt care are legături cu calitatea apei şi proasta gestionare a sistemului de salubritate; la nivel global, 80% din persoanele care trebuie să utilizeze surse de apă nesigure şi neprotejate locuiesc în zonele rurale; aproximativ 4 miliarde de oameni - aproape două treimi din populaţia lumii - se confruntă cu un deficit sever de apă în cel puţin o lună a anului; 700 de milioane de oameni din întreaga lume ar putea fi strămutate, din cauza lipsei acute a apei, până în 2030.
În 2010, ONU a recunoscut „dreptul la apă potabilă şi la salubritate în condiţii de siguranţă şi curăţenie ca pe un drept uman”, potrivit căruia toţi cetăţenii planetei trebuie să dispună, fără discriminare, de apă suficientă, sigură, accesibilă pentru necesităţile fizice, atât, pentru uz personal, cât, şi pentru uz casnic, ceea ce include apă pentru băut, salubritate personală, spălare de haine, pregătire de produse alimentare şi igienă personală şi de uz casnic.
Pentru a accelera eforturile de a face faţă provocărilor legate de apă, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a declarat anii 2018-2028 Deceniul internaţional de acţiune "Apă pentru Dezvoltare Durabilă", care a început odată cu marcarea Zilei Mondiale a Apei, la 22 martie 2018, şi se va încheia în ediţia din 2028 a Zilei Mondiale a Apei.
Leonardo da Vinci spunea “În râuri, apa pe care o atingi este cea din urmă care a trecut şi cea dintâi care vine”, iar noi completăm: Cu toţii folosim apa, împreună trebuie să o protejăm pentru generaţiile viitoare! Nici un efort nu e prea mare ca “seva vieţii” să nu sece!
Anterior perioadei de pandemie, Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” din Bacău a organizat numeroase activități, workshop-uri și școli de vară care s-au bucurat de aprecierea publicului și a colaboratorilor noștri.
În contextul actual, specialiștii de la subunitățile instituţiei, au conceput special pentru publicul pasionat de domeniul ştiinţelor naturii activităţi online interactive. Astfel, pe lângă vizitarea expozițiilor noastre, invităm publicul şi în mediul virtual.
Sub sloganul „Deschiși permanent pentru cunoaștere!”, ne adresăm cadrelor didactice împreună cu care putem colabora pentru realizarea activităților online interactive, ca o completare a demersului didactic.
Activitățile propuse de specialişti se vor organiza la solicitarea cadrelor didactice, în baza unui protocol de colaborare, sub formă de prezentări multimedia sau workshop-uri și sunt adaptate vârstelor elevilor, de la grădiniță până la clasa a XII a. Aceste colaborări sunt concepute atât pentru comunicarea de informații cât mai ales pentru a stimula curiozitatea elevilor față de cunoașterea complexității mediului înconjurător.
Oferta cuprinde 53 prezentări multimedia şi workshop-uri pe teme din domeniul biologiei (botanică, zoologie, paleontologie, anatomie, etologie, ecologie, protecția mediului) și 25 cu subiecte din domeniul astronomiei.
La solicitarea cadrelor didactice, exprimată cu o săptămână înainte, pot fi pregătite și prezentări multimedia / workshop-uri pe alte teme.
Activităţile se realizează, la cerere, pe bază de programare.
Pentru înscrieri vă așteptăm să ne contactați la:
Muzeul de Ştiinţele Naturii: tel: 0234 512006, e-mail: muzstnatbc@yahoo.com
Vivariu: tel: 0234 535564, e-mail: muzstnatbc@yahoo.com
Observatorul Astronomic: tel: 0234 513724, e-mail: muzstnatbc@yahoo.com.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII MARTIE la Muzeul de Științele Naturii este:
SFRÂNCIOC MARE (Lanius excubitor)
Sfrânciocul mare este cel mai mare din familia sfrânciocilor și poate fi văzut în România mai ales iarna. Cuibărește în Nordul Europei de unde migrează iarna către interiorul continentului. Mai rar pot fi întâlnite perechi clocitoare și la noi in țară, în special în nord.
Pentru a se hrăni, sfrânciocul mare își caută puncte de observație („excubitor” înseamnă în latină „santinelă” iar „Lanius” înseamnă „măcelar”), de obicei vârful unei crengi, de unde plonjează pentru a prinde mici rozătoare, insecte mari sau șopârle. Iarna poate prinde și păsări mici, în special vrăbii. Dacă hrana este abundentă, își pune prada la păstrare în spinii copacilor. Putem spune că sfrânciocul mare ocupă iarna teritoriile de vânătoare lăsate libere de sfrânciocul roșiatic.
Cuibul este construit în vegetație deasă, ferit de ochii prădătorilor. Femela depune 5-7 ouă, o singură dată pe an, pe care le clocește timp de 16-21 de zile. La creșterea puilor pot participa și alți adulți, de regulă pui din anul anterior.
Exemplarele care cuibăresc în zonele mai calde ale continentului pot avea și o a doua serie de pui, de regulă mai puțin numeroasă ca prima.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII MARTIE la Vivariu este:
CARASUL ARGINTIU (Carassius auratus gibelio)
A fost introdus în Europa mai întâi ca pește decorativ, apoi s-a răspândit în bazinul Dunării și Rinului. Pește originar din Siberia a fost introdus în lacurile, iazurile și râurile care au o curgere lentă din Europa, America de Nord și Asia.
Este un pește robust, cu corpul comprimat lateral dar lunguieț. Are capul scurt și ochi mari. Gura este mică cu buze subțiri. Carasul nu are mustăți, acesta fiind principalul criteriu de deosebire față de crap pentru persoanele necunoscătoare. Corpul are colorit argintiu-maroniu și este acoperit cu solzi mari și groși, rotunjiți.
Carasul are dimensiuni între 10-35 cm iar greutatea între 102-250 g. Au fost însă capturate exemplare care atingeau 50 cm și o greutate de până la 3 kg. S-a constatat că corpul carașilor care trăiesc în ape stătătoare este mai scurt decât al celor care trăiesc în ape curgătoare.
Trăiește în ape dulci stătătoare, ape de câmpie cu vegetație subacvatică. Poate tolera concentraţii scăzute de oxigen şi poluarea (Kottelat şi Freyhof, 2007). Indivizii care trăiesc în lacuri migrează la gurile râurilor pentru a evita concentrațiile scăzute de oxigen de pe timpul iernii. Specia Carassius auratus gibelio are un impact negativ asupra unor specii native cum sunt linul (Tinca tinca) și caracuda (Carassius carassius), cu care concurează atât asupra resurselor trofice cât și spațiale. Carasul argintiu este mult mai rezistent la boli, la lipsa de oxigen din apă, la condiții de viață foarte aspre. În plus, afișează un comportament agresiv considerabil, toate acestea contribuind la dominația sa asupra speciilor amintite
Reproducerea se realizează primăvară, când apa atinge 8-10 grade, cam în aceeași perioadă cu crapul. Depunerea icrelor durează până la sfârșitul verii în 2-3 serii. La această specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, exemplarele mascul suferind după această vârstă fenomenul de transformare în femele (ginogeneza).
Hrana preferată a carasului constă din insecte acvatice și larvele acestora, viermi, melci și scoici mici de apă, semințe și muguri de plante și materii vegetale în descompunere, precum și icre de pește. Nu este pretențios în privința hranei, mâncând tot ceea ce îi este pe plac de pe fundul apei.
Răspândirea lui extraordinară se datorează rezistenței deosebite la poluare și lipsa oxigenului, cât și prolificității sale. Vara, când alți pești nu mai mușcă, carasul este cel care poate salva o partidă de pescuit. Carasul este un pește care rezistă și scos din apă, mai multe ore, mai ales dacă este învelit într-o cârpă udă și nu i se usucă solzii. Nu o dată carașii aduși acasă la sfârșitul zilei de pescuit și puși într-un vas cu apă reîncep să înoate.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
DETERMINATOARE
Luna aceasta proiectul cultural – expozițional „Valoarea cărții” își propune să prezinte publicului o serie de lucrări care stau la baza activității noastre. Aceste lucrări se află în biblioteca de specialitate a Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău care cuprinde un număr de 24064 de publicații de specialitate.
Diversitatea lumii vii este uimitoare. Această bogăţie de forme şi culori este descrisă în lucrări dedicate anumitor grupe de plante şi animale, cărţi cunoscute generic sub denumirea: DETERMINATOARE. Ele sunt utilizate atât de specialişti cât şi pasionaţi de ştiinţele naturii pentru a identifica diferite specii.
Aceste lucrări cuprind chei de determinare bazate pe particularităţi care diferențiază grupele de organisme, descrieri ale speciilor şi planşe/fotografii ale exemplarelor şi caracterelor morfologice ale acestora.
Expunem câteva determinatoare extrem de valoroase atât din punct de vedere ştiinţific cât şi al vechimii lor, aflate în patrimoniul instituției noastre:
• Die europäischen Hemiptera - determinator apărut în anul 1861, la Viena, care a aparţinut Bibliotecii Societăţii Ardelene de Ştiinţele Naturii;
• Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în România - primul determinator de plante scris în limba română, apărut în anul 1923;
• Lepidopteron Liber - determinator de fluturi din anul 1972, cu desene realizate de dr. doc. Victor Nadolschi;
• Determinator al muştelor sinantrope din Republica Populară Română - publicat în anul 1962
• Ciuperci - determinator de ciuperci apărut în anul 1971.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Numele provine din latină și înseamnă gâscă cu fruntea albă și se referă la pata albă din jurul ciocului rozaliu, care este mai pronunţată pe frunte. În România iernează în zonele de câmpie, în special în sud-est, formând grupuri de câteva mii de indivizi (uneori zeci de mii) care se hrănesc sau înnoptează împreună. Sunt considerate păsări foarte inteligente care folosesc aceleaşi locuri şi rute de migraţie, pe care sunt capabile să le găsească indiferent de vizibilitate sau condiţii meteo. Perechile sunt monogame şi partenerii deseori rămân aceiaşi pe viaţă. Longevitatea în sălbăticie este de 6 ani. Vânătoarea pentru gârliţa mare şi gâsca de vară a fost temporar suspendată, deoarece cotele de vânătoare erau foarte mari (50.000 de exemplare pentru gârliţa mare) în contextul în care 5% din populaţia globală de gârliţă mare iernează în România și faptul că formează stoluri mixte cu cea mai periclitată dintre speciile de gâște de la nivel mondial - gâsca cu gât roșu.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
2 FEBRUARIE ZIUA ZONELOR UMEDE
Anual, pe 2 februarie, este marcată Ziua Zonelor Umede. În anul 1971, la această dată, a fost semnată Convenţia Ramsar, actul internaţional care stabileşte reguli de protecţie a acestor ecosisteme. Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la semnarea convenției!
Obiectivul declarat al semnării Convenției este acela de protejare a biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a zonelor umede (întinderi de ape stătătoare sau curgătoare, mlaștini, turbării, bălți sau luciu de apă marină ce nu depășește o adâncime maximă de șase metri) ca habitat al păsărilor acvatice.
În Convenția Ramsar sunt înregistrate până în prezent peste 2225 situri. România a ratificat Convenția prin Legea nr.5/1991 și deține 20 zone umede declarate situri Ramsar.
Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău și Colegiul Mihai Eminescu în data de 02.02.2021 au derulat activitatea cu tema „Zonele umede și apa – inseparabile și esențiale pentru viață”. Manifestarea a fost organizată online.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII FEBRUARIE la Vivariu este:
OREZARUL (Padda oryzivora)
Orezarii (Padda oryzivora) sunt păsări exotice de ornament care provin din insulele Djawa și Bali. Arealul lor a fost extins de oameni în diverse zone ale globului, dar, cu timpul, din unele zone au dispărut deoarece au fost exterminați din cauza pagubelor aduse culturilor de orez. În arealul lor, trăiesc în apropierea ogoarelor de orez, iar în perioada coacerii boabelor obișnuiesc să se hrănească numai cu orez.
În număr mai mic se găsesc în stepele cu arbuști unde se hrănesc cu semințe de ierburi. Majoritatea însă habitează în apropierea așezărilor omenești, în cuiburi mari, de formă sferică, pe care și le construiesc sub streșinile caselor, sau în tufișuri dese și coroanele arborilor, foarte aproape de culturile de orez.
Penajul masculului și al femelei sunt asemănătoare. Creștetul capului este negru până la ceafă, tot negre sunt și zona de pe spate de la baza cozii, zona din jurul ochilor, gușa, remigele primare și penele cozii. Spatele și remigele secundare au culoarea cenușie-albăstruie. Pe obraji au două pete mari albe, bine delimitate de penajul din jur printr-o dungă neagră. Gușa, pieptul și părțile laterale ale gâtului sunt de un cenușiu-albăstrui deschis. Penele de sub coadă și cele de pe pulpe sunt albe. În rest, partea inferioară a corpului este acoperită cu pene cenușiu-roșcate. Ochii sunt înconjurați de câte un inel de culoare brun-roșcată. Ciocul este puternic, butucănos, are părțile laterale albicioase și se termină cu un vârf albicios. Picioarele sunt de culoarea roșiatică. Lungimea corpului este de aproximativ 14 cm.
Deosebirea sexelor se face după ținută, masculul are ciocul mai puternic și mai deschis la culoare, și de asemenea, are capul mai mare și mai puternic. Un alt mod de recunoaștere al masculului este după cântec. Cântecul mascului este foarte melodios, se aseamănă cu sunetele de clopoțel. Cântecul diferă de la un exemplar la altul. Femelele scot sunete mai înăbușite decât masculii.
Orezarii sunt păsări preferate de crescători deoarece se acomodează foarte ușor în captivitate, iar din punct de vedere al înmulțirii nu ridică probleme.
Aceste păsări sunt crescute în captivitate în colivii sau voliere unde se reproduc ușor. În timpul împerecherii temperatura camerei trebuie să fie de 18-20 de grade C, iar în timpul iernii păsările nu trebuie să fie ținute afară, chiar dacă temperatura este cu câteva grade peste zero.
Orezarii obișnuiesc să își apere teritoriul cu multă îndârjire, de aceea în colivie, unde spațiul este mai redus, se va ține doar câte o pereche. Hrana orezarilor constă din amestec de semințe pentru păsări de pădure, mei, glanț, dughie, orez nedecorticat, cereale încolțite, ou fiert de găină, pesmet și verdeață. Aceste păsări adoră să se scalde.
La aproximativ șase zile de la împerechere, femela depune 4-6 ouă care sunt clocite de ambii parteneri pe rând. Orezarilor nu le place să fie deranjați, da aceea, la cel mai mic zgomot vor părăsi cuibul. După 13 zile de la clocit, din ouă ies puii, care la început sunt complet golași. După 10 zile, puii deschid ochii, iar după trei săptămâni sunt complet îmbrăcați cu pene. Încep să zboare după 24-28 de zile.
Orezarii pot scoate mai multe serii de pui într-un an, dar este recomandat ca fiecare pereche să aibă doar trei serii de pui într-un an pentru a nu slăbi vigoarea și sănătatea păsărilor.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII FEBRUARIE la Muzeul de Științele Naturii este:
GÂRLIȚA MARE (Anser albifrons)
Descriere
Penajul este în majoritate gri cu maroniu și are o pată albă care înconjoară baza ciocului rozaliu. Coada este închisă la culoare, cu o dungă albă la vârf. Pieptul este mai deschis la culoare, iar pe abdomen are pete negre mari. Picioarele sunt de culoare portocalie.
Habitat
Specia nu cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar pentru iernat.
Pentru cuibărit preferă tundra deschisă sau cu tufe de mică înălțime, cu zone mlăștinoase, cu ochiuri de apă deschise. Pentru iernare, preferă zonele joase, de câmpie, bogate în culturi agricole.
Hrana
În teritoriile de cuibărire se hrănește cu specii vegetale din tundra siberiană, iar în cartierele de iernare din sud-estul Europei în special cu materiale vegetale de pe culturile agricole.
Reproducerea
Femela depune de obicei 5-6 ouă, pe care le clocește singură, masculul apărând teritoriul. Incubarea durează 22-28 de zile. Puii devin zburători la 38-45 de zile. Cuiburile sunt amplasate direct pe sol, în vegetație.
Ameninţări şi măsuri de conservare
Specia este amenințată de vânătoare, în special pe rutele de migrație și în teritoriile de iernare și de otrăvirea cu pesticide de pe terenurile agricole. Schimbările climatice o fac vulnerabilă prin restrângerea teritoriului de cuibărit.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Proiectul cultural – expozițional „VALOAREA CĂRȚII”
„Să citești cărți bune este ca și cum ai purta o conversație cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute” (Rene Descartes)
ÎN ACEASTĂ LUNĂ VOM CITI DIN GRIGORE ANTIPA!
Grigore Antipa se numără alături de Emil Racoviță și Ion Borcea, printre inițiatorii științelor mării în România.
El a întreprins în acest scop diferite expediții de cercetare, și a interpretat datele diferitelor măsurători. Astfel prin cărțile scrise de el, călătorim alături de savanți și cercetători în adâncuri și vedem ceea ce ei au văzut, mergem cu ei în laboratoare și descoperim ceea ce ei au descoperit.
Cărțile „Fauna ihtiologică a României” premiată în anul 1906 cu Premiul Adamachi alături de lucrarea „Pescăria şi pescuitul în România” (1916), reprezintă şi astăzi puncte de reper pentru specialiștii în ihtiologie şi exploatarea peștelui.
Aceste volume, prezentate în expoziția Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” din Bacău, sunt scrise în urma unor activități ample de cercetare, de peste 14 ani. Ele sunt lucrări științifice de faună, biologie și sistematică. Grigore Antipa a elaborat proiecte de convenții internaționale în vederea reglementării pescuitului în Dunăre, Marea Neagră și Prut.
La începutul secolului al XX-lea, s-a ocupat de lucrări hidrotehnice, îndiguiri, de săparea canalelor din Delta Dunării, rezultatul în urma acestor lucrări fiind acela că producția de pește a crescut de zece ori.
Volumele scrise sunt de interes național, deoarece în urma cercetărilor naturaliste și științifice sunt trase concluzii necesare punerii unei baze de dezvoltare economică a țării.
De ce mai sunt importante aceste cărți scrise în urma cu mai bine de 100 de ani? Deoarece cuprind, alături de informația științifică, și o parte din etnografia poporului român, a pescuitului, nume populare românești ale instrumentelor de pescuit, date statistice privind producția de pește, prețurile peștelui și alte date economice și comerciale, cu valoare documentară.
Ion Borcea (1879 - 1936)
Născut în localitatea Buhoci din județul Bacău, Ion Borcea a fost un savant de elită a cărui activitate profesională a cunoscut consacrarea unanimă nu numai postum, ci chiar din timpul vieții. Cu o pregătire științifică realizată atât în România, cât și în Franța, el a activat la Iași atât ca profesor universitar, cât și ca director al Muzeului de Istorie Naturală. De asemenea, a avut o contribuție decisivă la consolidarea statutului oceanografiei în România. Principalul merit al profesorului Ion Borcea a constat în elaborarea unor lucrări științifice - peste 100 la număr - care au consolidat statutul biologiei ca disciplină de primă mărime a științei românești, publicând studii fundamentale în domeniile entomologiei aplicate, biologiei marine sau embriologiei. Ca recunoaștere a marilor sale contribuții, a primit numeroase distincții (precum cea de membru corespondent al Academiei Române), iar numele său a fost dat unor străzi, școli, instituții științifice și culturale, precum și Stațiunii de Cercetări Maritime de la Agigea (al cărei fondator a fost), dar și Complexului Muzeal de Științele Naturii din Bacău.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
ZIUA CULTURII NAȚIONALE
Ziua de 15 ianuarie desemnată ZI A CULTURII NAŢIONALE începând cu anul 2011, marchează data naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889).
Mihai Eminescu (Mihail Eminovici) s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani. A fost considerat de critica literară drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX.
Criticul G. Călinescu a spus despre marele poet „Universul se va împărţi, toată viaţa, pentru el, în lumea ideilor, înfăţişată prin cărţi, şi natura vie. Dacă sub raportul intelectului el reprezintă poate cel mai ales individ al vremii sale, din punct de vedere al culturii simţurilor este, deşi nu totdeauna, geniul fiind prin definiţie locul contradicţiei, un om al naturii, o fiinţă inocentă şi sănătoasă (...)”.
Pentru a vă afla mai aproape de natura terestră și de elementele cosmice, atât de îndrăgite de poetul național, Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, vă invită să vizitați expozițiile de la: Muzeul de Științele Naturii, Vivariul, Observatorul Astronomic „Victor Anestin” și Casa Memorială „Ion Borcea”.
În data de 15 ianuarie 2021 VIZITAREA EXPOZIȚIILOR NOASTRE ESTE GRATUITĂ.
Expozițiile permanente din cadrul Muzeului de Științele Naturii, situat în Aleea Parcului nr. 9 sunt: „Păduri din România”, „Ocrotirea naturii”, „Flori din adâncurile Terrei” și colecția de plante vii din seră, iar cele temporare „Mirodeniile, povești cu gust” și „O Lume Dispărută”. Printre valorile de patrimoniu expuse recent se remarcă Exponatul lunii ianuarie: Bondarul lui Cullum - colecția de entomologie a Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău deține singurele exemplare ale acestei specii colectate în România. Inițiem, de asemenea, proiectul expozițional VALOAREA CĂRȚII. Luna aceasta citim din Grigore Antipa – unul dintre cei mai mari biologi români.
Vivariul, situat în str. Popa Șapcă, nr. 3, vă prezintă următoarele expoziții permanente ”Expoziția de păsări exotice cântătoare și de ornament”, „Specii autohtone și exotice de pești” „Rase de porumbei” „Amfibieni si reptile”. În cadrul acestei locații puteți vizita și expoziția temporară „Cânepa – trecut, prezent și viitor”.
Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, situat în str. Ion Ghelu Destelnica nr. 8, etalează expoziția permanentă „Universul – de la Pământ la stele” și expoziția temporară „Astronomia în antichitate”, iar această incursiune printre stele este completată de un spectacol de planetariu.
Casa Memorială „Ion Borcea” din Comuna Racova adăpostește o valoroasă expoziție de obiecte personale care au aparținut savantului Ion Borcea.
Accesul vizitatorilor se va face restricționat, conform reglementărilor în vigoare pe perioada stării de alertă, dat fiind contextul generat de prezența virusului SARS-CoV-2. Pentru a avea acces, vizitatorii trebuie aibă temperatura sub 37,3 grade, să poarte mască pe toată perioada prezenței în expoziíile Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” și să atingă cât mai puține suprafețe.
Vă aşteptăm !
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IANUARIE la Vivariu este
HEMICHROMIS (Hemichromis bimaculatus)
Hemichromis bimaculatus cunoscut sub numele de ciclid bijuterie sau jewelfish, face parte din familia Cichlidae.
Speciile din această familie pot fi destul de agresive şi nu este indicat să fie ţinute împreună cu specii mici și timide. Hemichromis bimaculatus atacă și pești mai mari decât el, în special în perioada de depunere a icrelor. Acest peşte are un comportament teritorial iar peştii mai mici vor fi terorizaţi de comportamentul lui agresiv. Este recomandat ca această specie să fie crescută singură în acvariu.
O altă caracteristică legată de comportamentul acestei specii este că masculul se împerechează cu o singură femelă, formând o pereche monogamă. Dacă doi masculi se luptă pentru aceeaşi femelă, cel care pierde va fi marginalizat de perechea nou formată. Este indicat ca în acvariu să existe mai multe femele decât masculi.
Peştii din genul Hemichromis nu trebuie ţinuţi în acvarii mai mici de 150 de litri.
Acvariul trebuie să aibă un substrat nisipos şi să fie decorat cu grote din piatră în care peştii să se poată ascunde. Este indicat ca în acvariile cu astfel de peşti să existe și câteva roci plate. Plantele nu sunt necesare, mai ales că multe dintre ele vor fi distruse de peştii din aceasta familie.
Reproducerea acestei specii oferă o experientă foarte interesantă acvaristului. Masculii sunt mai coloraţi decât femelele şi au aripioarele dorsale şi anale mai lungi şi ascuţite. De obicei femelele sunt mai mici. Pe perioada depunerii icrelor numai perechea care depune va rămâne în acvariu.
În acvariul de reproducere apa trebuie să aibă o duritate de aproximativ 15 dH, iar pH-ul să aibă o valoare de 7,0 (aprox). Temperatura din acvariu trebuie menţinută la 26°C. În cele mai multe cazuri jocul nupţial este violent şi se sfârşeşte abia când femela este dominată complet. Perechea va alege o piatra plată, ghiveci sau chiar sticla acvariului pentru depunerea icrelor.
Dupa ce icrele sunt depuse de către femelă, masculul le va fertilizeaza imediat. Alevinii sunt transportaţi în gură de către femelă până la noul loc de creştere. După depunere, perechea sapă o groapă în substratul acvariului, unde vor fi mutaţi alevinii după eclozare.
Atât masculul cât şi femela sunt foarte atenţi cu urmaşii lor. Când unul dintre părinţi are grijă de pui, celălalt păzeşte zona din jurul cuibului şi invers. Puii eclozează din icre în trei zile şi încep să înoate liber în masa apei după patru zile. La această vârstă sunt destul de mari şi pot fi hrăniţi cu hrană uscată pisată şi cu larve (naupi) de Artemia salina.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IANUARIE la Muzeul de Științele Naturii este
Bondarul lui Cullum (Bombus cullumanus serrisquama F. Mor.)
Bondarul lui Cullum a fost descris în anul 1802, de entomologul William Kirby din comitatul Suffolk, Anglia și a fost denumit după Sir Thomas Cullum, al 7-lea Baronet de Hawsted și Hardwick, medic și un respectat naturalist. Face parte dintr-o grupă de bondari foarte rari, cu specii aflate în pericol de dispariție.
Bombus cullumanus este un bondar de talie mijlocie, cu un colorit foarte variabil. Se cunosc 3 subspecii, dintre care, în România se întâlnește Bombus cullumanus serrisquama. Acest bondar ocupa odată stepele aride ale Spaniei, centrul și estul Europei, Caucaz, până în Mongolia. Astăzi, se întâlnește în doar câteva locații din Spania și pe valea fluviului Volga și este mai abundent în Turcia, Siberia și Mongolia.
În România, specia a fost semnalată în anii '50, în două locații din Transilvania și Moldova. Ultima semnalare provine din Transilvania (2017), după 67 de ani de la primele observații.
Adulții sunt activi în pajiști începând cu luna mai, când apar reginele, iar din august, masculii. Femelele (regine și lucrătoare) vizitează diferite specii de plante leguminoase, îndeosebi trifoi (Trifolium sp.), masculii se întâlnesc mai ales pe flori din familia scaieților (Asteraceae). Cuibul este amplasat subteran, în foste vizuini de mamifere mici.
Bondarul lui Cullum (Bombus cullumanus serrisquama) este una dintre speciile amenințate cu dispariția la nivel european. În ultimile decenii, populațiile acestei specii s-au redus cu aproximativ 80%, în primul rând din cauza modificării practicilor agricole de cultivare a unor plante leguminoase pe arii extinse, precum trifoiul, sursa principală de hrană pentru această specie. Ca urmare, Bombus cullumanus prezintă populații puternic fragmentate, aflate în doar câteva locații din Europa, România fiind una dintre țările în care această specie încă viețuiește. Alte amenințări care au determinat declinul acestei specii sunt: utilizarea pe scară largă a pesticidelor, intensificarea agriculturii și schimbările climatice, cercetătorii previzionând dispariția ei din natură până în anul 2050.
Din acest motiv, bondarul lui Cullum a fost inclus în Lista Roșie a Albinelor din Europa (2014) de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) ca specie Critic Amenințată (CR).
Colecția de entomologie a Complexului Muzeal de Științele Naturii ⹂Ion Borcea” Bacău deține singurele exemplare capturate în România ale acestei specii. Acest aspect subliniază încă o dată importanța muzeului ca trezorier de specii rare, unele dispărute din natură, ca instrument cheie în studierea biodiversității și a modificărilor apărute în compoziția sa peste timp, în monitorizarea trendului populațiilor diferitelor specii și a habitatelor acestora și implicit în conservarea patrimoniului natural.