EVENIMENTE

Inseparabilii se caracterizează prin faptul că își căptușesc cuibul cu coajă de pomi de esență moale (la noi răchită, salcie), pe care o transportă în cuib purtând-o în cioc sau ținând-o între penele crupionului.

Englezii îi numesc LOVE BIRD (păsările dragostei sau inseparabilii) deoarece în secolul trecut s-a importat prima pereche în Anglia, după o perioadă de timp a murit una dintre păsări și la câteva zile a murit și a doua.

Au obiceiul să muște degetele și picioarele altor păsări cu care conviețuiesc, provocându-le răni grave.

Agapornișii sunt păsări preferate de crescători deoarece se îmblânzesc și se acomodează în captivitate foarte ușor. Se reproduc în lunile ianuarie-martie, ocupând cuiburile altor păsări, sau în scorburi de copac.

Există nouă subspecii de papagal Agapornis. În general, are corpul de culoare galbenă, verde sau albastră, culoarea capului diferind la fiecare subspecie. 

Hrana este constituită din semințe de floarea soarelui (în cantitate foarte mare, deoarece agapornișii nu se îngrașă ca alți papagali sau peruși), mei, porumb, ovăz, dughie, cânepă, verdeață și morcov.

Prezintă un rizom (tulpină subterană) viguros ce are numeroase rădăcini adventive. Frunzele alcătuiesc o rozetă la baza tulpinii, limbul acestora este alungit și se îngustează brusc prezentând câte un pețiol scurt și aripat. Florile sunt grupate în formă de umbrelă în vârful tulpinii. Caliciul este scurt, alcătuit din sepale verzi unite, de formă cilindrică. Umbela (inflorescența) are în componență 5-10 flori. Corola tubuloasă este alcătuită din petale galben-aurii care după uscare capătă o culoare verzuie. Fructele sunt capsule cu o formă alungită care conțin semințe mici de culoare brună. Înflorește în perioada martie-aprilie.

Ciuboțica cucului este o plantă medicinală, ale cărei flori, frunze, rizomi și rădăcini se folosesc în scop terapeutic datorită conținutului în saponine, flavonoide și vitamina C. Principiile active extrase din această plantă au multiple utilizări în fitoterapie mai ales în tratarea afecțiunilor respiratorii, tulburărilor gastro-intestinale sau a celor nervoase. Preparatele obținute se utilizează cu precauție, deoarece consumate în doze mari produc toxicitate organismului.

În trecut, preparatul obținut din rizomi și rădăcini se utiliza pentru scoaterea petelor de pe îmbrăcăminte sau în combinație cu alte produse de curățat, datorită conținutului în saponine.

De asemenea, alături de infuzia obținută din flori, pentru tratarea diverselor afecțiuni, din frunzele tinere se poate prepara salată sau supă, datorită conținutului mare de vitamina C.

Primula veris este apreciată ca plantă ornamentală, fiind cultivată sub diferite forme hibride. Înmulțirea se face prin semințe.

În legătură cu aspectul grupat al florilor pe tulpina plantei de ciuboțica-cucului, a luat naștere o legendă conform căreia, odinioară, niște oameni au încercat să intre în Rai prin ușa din spate. Sfântul Petru, păzitorul ușii din față a Raiului, a prins de veste și speriat de acei oameni răi, și-a scăpat pe pământ mănunchiul de chei. Ajunse pe pământ, aceste chei s-au risipit și au stat la originea actualelor plante de ciuboțica-cucului, uimind prin frumusețea și delicatețea lor.

Vă invităm să ne urmăriți și pe canalul de youtube al instituției noastre!

https://www.youtube.com/watch?v=Yik3vYql1Kg.

Ziua Păsărilor nu semnifică doar celebrarea semnării Convenţiei, ci şi perioada de migrare a păsărilor din iarnă spre primăvară. Primul eveniment ecologic al lunii aprilie, cu o istorie centenară, are, invariabil, ca scop să educe noua generaţie spre a iubi şi a avea grijă de păsările sălbatice.

În România, această sărbătoare îşi are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, fiind sărbătorită mai ales în şcoli. Elevii instalau în acea zi sau în duminica apropiată cuiburi artificiale pe care le construiseră pentru păsari în timpul iernii. Această tradiţie a fost reînviată în 1993 de Societatea Ornitologică Română. Din luna martie a anului 1994, Ziua Păsărilor este sărbătorită în fiecare an în România.

Din cele aproximativ 10.000 de specii de păsări din lume, avifauna din România include un total de 436 specii, dintre care o specie a fost introdusă în ţara noastră. Alte 10 specii se găsesc accidental în România și nu sunt incluse în numărul total al speciilor. La ora actuală, 12 specii sunt ameninţate la nivel global.

Ariile de Importanță Avifaunistică au ca obiective menținerea populațiilor de păsări sălbatice și concentrarea activităților de conservare pentru protecția acestor suprafețe. În România au fost identificate 132 Arii de Importanță Avifaunistică (AIA), însă prin hotărâre de guvern au fost desemnate 148 de Arii de Protecție Specială Avifaunistică.

Printre speciile de păsări protejate prin lege din România se numără: pelicanul comun și creț, egreta mare, egreta mică, călifarul, cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, codalbul, nagâțul de stepă, culicul mic, gâsca cu gât roșu, șoimul dunărean, acvila țipătoare mică, dropia, vânturelul mic, gârlița mică, acvila de câmp, lopătarul etc.

În termenii actuali ai protecției naturii, a ocroti păsările înseamnă a păstra nealterate caracteristicile mediului natural cu tot ceea ce implică această definiție: reducerea și eliminarea poluării apei, solului și aerului, diminuarea cantității de pesticide utilizate în agricultură și silvicultură, refacerea unor habitate (păduri, mlaștini, pajiști) într-o formă cât mai apropiată de cea naturală, diminuarea sau eliminarea acțiunilor umane exercitate direct asupra păsărilor (capturare cu capcane, vânătoarea, distrugerea cuiburilor).

Se cunoaște faptul că unele specii de păsări care în trecut erau dependente de un anumit tip de habitat au dispărut, iar altele au încercat să se adapteze la medii noi de viață profund modificate sau la unele nou create de om. Pe de altă parte, oamenii au posibilitatea de a ajuta păsările asigurându-le condiții de cuibărit și de hrănire, iar acest lucru se poate face oriunde, atât în rezervații naturale, cât și în grădini sau în parcuri.

Brâncuși spunea: «„Spre imensitatea văzduhului” – aceasta este „Pasărea” mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aș fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani, port nostalgia visului acestuia și continuu să creez „Păsări măiestre”. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însușirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul…»

Pentru mai multe informații legate de Ziua Internațională a Păsărilor puteți accesa următoarele link-uri: https://www.sor.ro/ziua-pasarilor-2021-pastrati-distantarea-sociala-dar-apropiati-va-de-natura/;
https://www.facebook.com/SOR.BirdLifeRomania.

Revista științifică Studii și Comunicări poate fi accesată în prezent pe site-ul dedicat: http://www.studiisicomunicaribacau.ro/, conceput și administrat de Complexul Muzeal de Știintele Naturii “Ion Borcea” din anul 2018.

Colaborarea între cele două instituții are loc sub egida Recomandării Comisiei Europene din 27 octombrie 2011 privind privind digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală.

Publicațiile digitalizate urmează a fi expuse online în site-ul web ProEuropeana-Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale (www.biblioteca-digitala.ro) administrate de Secția Biblioteci digitale din cadrul Institutului Național al Patrimoniului, Ministerul Culturii (au apărut deja o parte din publicațiile noastre pe Biblioteca Digitală Naţională: https://biblioteca-digitala.ro/?publicatade=1327-complexul-muzeal-de-stiintele-naturii-ion-borcea-bacau).

Aplicația ProEuropeana- Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale a fost creată din dorința de a contribui la accesarea rezultatelor cercetărilor istorice, arheologice, antropologice, de științele naturii, geografie și etnografie desfășurate de către cercetătorii români cu precădere din domeniile științelor umaniste.

De asemenea volumele digitizate vor putea fi accesate ulterior și în Europeana, biblioteca digitală europeană, la adresa www.europeana.eu.

Cu deosebită consideraţie,

Manager,

dr. Gabriela Gurău

 EARTH HOUR brand înregistrat de organizația WWF (World Wide Fund for Nature) la nivel global. După un an în care nevoia de natură a fost resimțită mai mult ca niciodată, Earth Hour 2021 aduce împreună oamenii pentru a proteja natura sălbatică, dar și natura din viața noastră de zi cu zi. Mesajul este același la nivel mondial: problemele cauzate de schimbările climatice și de extra-consum sunt atât de grave, actuale și complexe, încât este nevoie urgentă de acțiune, la nivel global, iar vocea comună a milioane de oameni de pe tot globul ajunge poate și în cele mai înalte foruri ale decidenților.

Cum puteți să participați?

Foarte simplu: în data de 27 martie 2021, între orele 20:30 – 21:30 stingeți luminile, scoateți din priză toți consumatorii pe durata celor 60 de minute, timp în care vă puteți plimba, admira natura sau puteți privi cerul înstelat!

ORA PĂMÂNTULUI trebuie să însemne mai mult decât o singură oră pe an în care ne gândim sau ne pasă de planetă!

După ORA PĂMÂNTULUI și în fiecare zi: Faceți schimbări pe termen lung în viața voastră care să reducă impactul asupra mediului (economisiți energia electrică și apa, colectați selectiv deșeurile, etc.).

Cele mai cunoscute publicaţii sunt cele ale pedagogului francez Pierre Athanase Larousse (1817 - 1875) care a înfiinţat o editură cunoscută sub denumirea de Librairie Larousse, unde dicţionarele şi enciclopediile sunt principalele subiecte.

„Enciclopedia Română” a fost prima enciclopedie publicată la noi în țară, apărută la Sibiu între anii 1898-1904. Era structurată în trei volume. Opera, a fost coordonată de publicistul bănăţean Cornel Diaconovici şi a fost realizată sub patronajul „Asociaţiei transilvane pentru literatura şi cultura poporului român”. Au scris şi au colaborat aproape 200 de reprezentanţi ai elitei româneşti din toate provinciile.

În mare măsură apariţia internetului a marcat începutul sfârşitului pentru enciclopediile pe hârtie, cunoştinţele cuprinse în paginile acestor lucrări sunt acum încărcate în mediul virtual. Odată cu trecerea timpului, enciclopediile pe hârtie, care au fost de referinţă în trecut, le vom găsi, ca şi patefonul ori locomotiva cu aburi, doar în muzee.

În cadrul proiectului „Valoarea cărţii” expunem câteva enciclopedii valoroase din punct de vedere ştiinţific aflate în patrimoniul instituţiei noastre:

„Marea Enciclopedie Agricolă, de la A-C”, apărută în anul 1937 la Editura P.A.S. – Bucureşti, prima operă de specialitate de acest gen apărută în România, ţară preponderent agricolă;

„Enciclopedia Ştiinţelor Filozofice. Filozofia naturii” scrisă de Georg Wilhelm Friederich HEGEL, apărută în Berlin în anul 1842, tradusă în limba română şi editată în 1971 la Bucureşti, de Editura Academiei R.S. România;

„ Le Petit Larousse” , 1995, Paris;

„ Marea carte a cunoaşterii”, 2005, Editura Litera Internaţional, Bucureşti;

„Animale” Ghid vizual complet al lumii sălbatice, 2006, Editura Rao, Bucureşti.

Acest ansamblu multilateral de cunoștințe strânse în urma multor decenii de căutări şi cercetări au importanţă atât istorică, culturală, economică, geografică, ştiinţifică, dar şi de îmbogăţire a culturii generale.

Citind enciclopediile, trăim o mie de vieţi!

Ce se întâmplă de Ziua Mondială a Apei?

Înainte cu o zi, UN-Water lansează o campanie publică globală prin intermediul www.worldwaterday.org și pe social media, oferind oamenilor și organizațiilor instrumentele pentru promovarea campaniei. Guvernele, organizațiile, companiile, școlile și mulți alți actori organizează, de asemenea, activități de Ziua Mondială a Apei.

Raportul mondial al ONU privind apa este publicat de Ziua Mondială a Apei, concentrându-se pe același subiect ca și campania și recomandând orientarea politicii pentru factorii de decizie.

Despre ce este Ziua Mondială a Apei 2021?

Ziua Mondială a Apei 2021 este despre prețuirea apei. Campania arată modul în care dezvoltarea economică și o populație globală în creștere înseamnă că agricultura și industria au nevoie de mai multă apă, iar producția intensivă de energie care folosește apa crește pentru a satisface cererea.

Valoarea apei este cu mult mai mult decât prețul ei - apa are o valoare enormă și complexă pentru gospodăriile noastre, cultură, sănătate, educație, economie și integritatea mediului nostru natural. Dacă trecem cu vederea oricare dintre aceste valori, riscăm să gestionăm greșit această resursă finită, de neînlocuit.

Ce reprezintă apa pentru tine?

Apa înseamnă lucruri diferite pentru persoane diferite.

• În gospodării, școli și la locul de muncă, apa poate însemna sănătate, igienă, demnitate și oportunitate.

• În agricultură, industrie și producerea de energie, apa poate însemna securitate, productivitate și sustenabilitate.

• În viața noastră personală, apa poate însemna o legătură cu natura, religia și comunitatea.

Conform Programului ONU pentru Evaluarea Apelor Mondiale 2017, în lume peste 80% din apele uzate sunt deversate netratate în mediu, în timp ce aproximativ 2 miliarde tone deşeuri umane sunt eliminate zilnic în cursurile de apă. 57 milioane ani de viaţă sunt anual pierduţi sau trăiţi cu dizabilităţi din cauza calităţii necorespunzătoare a apelor, a igienei şi salubrizării superficiale, precum şi a practicilor agricole defectuoase. La nivel global, 58% din bolile diareice – o cauză majoră a mortalităţii infantile (4 000 de copii mor zilnic din cauza apei poluate şi a sanitaţiei necorespunzătoare) - sunt cauzate de lipsa accesului la apă necontaminată şi la salubritate de bază, provocând anual circa 1,8 milioane decese.

Pornind de la realitatea că aproape un miliard de oameni trăiesc în condiţii de subnutriţie, în timp ce resursele de apă dulce sunt în scădere, obiectivele Zilei Mondiale a Apei privesc:

- raţionalizarea consumului de apă în gospodării, agricultură şi industria alimentară;

- reducerea risipei de alimente: 30% din alimentele produse la nivel mondial sunt aruncate;

- promovarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, cu accent pe alimente produse cu consum mai mic de apă.

Cantitatea de apă necesară pentru producerea hranei este de trei ori mai mare faţă de necesarul pentru băut, ceea ce arată importanţa apei ca pilon esenţial al securităţii alimentare. În condiţiile în care populaţia lumii este în continuă creştere, iar 30% din alimentele produse pe plan mondial rămân nefolosite şi se risipesc, resursele de apă ale omenirii, considerate în descreştere, vor deveni în curând insuficiente pentru satisfacerea necesităţilor alimentare. 

Datele statistice arată că 2,1 miliarde de oameni trăiesc fără a avea apă potabilă acasă; una din patru şcoli primare nu are serviciul de apă potabilă, iar elevii folosesc surse neprotejate; peste 700 de copii sub vârsta de cinci ani mor în fiecare zi de diaree, fapt care are legături cu calitatea apei şi proasta gestionare a sistemului de salubritate; la nivel global, 80% din persoanele care trebuie să utilizeze surse de apă nesigure şi neprotejate locuiesc în zonele rurale; aproximativ 4 miliarde de oameni - aproape două treimi din populaţia lumii - se confruntă cu un deficit sever de apă în cel puţin o lună a anului; 700 de milioane de oameni din întreaga lume ar putea fi strămutate, din cauza lipsei acute a apei, până în 2030.

În 2010, ONU a recunoscut „dreptul la apă potabilă şi la salubritate în condiţii de siguranţă şi curăţenie ca pe un drept uman”, potrivit căruia toţi cetăţenii planetei trebuie să dispună, fără discriminare, de apă suficientă, sigură, accesibilă pentru necesităţile fizice, atât, pentru uz personal, cât, şi pentru uz casnic, ceea ce include apă pentru băut, salubritate personală, spălare de haine, pregătire de produse alimentare şi igienă personală şi de uz casnic.

Pentru a accelera eforturile de a face faţă provocărilor legate de apă, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a declarat anii 2018-2028 Deceniul internaţional de acţiune "Apă pentru Dezvoltare Durabilă", care a început odată cu marcarea Zilei Mondiale a Apei, la 22 martie 2018, şi se va încheia în ediţia din 2028 a Zilei Mondiale a Apei.

Leonardo da Vinci spunea  “În râuri, apa pe care o atingi este cea din urmă care a trecut şi cea dintâi care vine”, iar noi completăm: Cu toţii folosim apa, împreună trebuie să o protejăm pentru generaţiile viitoare! Nici un efort nu e prea mare ca “seva vieţii” să nu sece!

Cuibul este construit în vegetație deasă, ferit de ochii prădătorilor. Femela depune 5-7 ouă, o singură dată pe an, pe care le clocește timp de 16-21 de zile. La creșterea puilor pot participa și alți adulți, de regulă pui din anul anterior.

Exemplarele care cuibăresc în zonele mai calde ale continentului pot avea și o a doua serie de pui, de regulă mai puțin numeroasă ca prima.

Trăiește în ape dulci stătătoare, ape de câmpie cu vegetație subacvatică. Poate tolera concentraţii scăzute de oxigen şi poluarea (Kottelat şi Freyhof, 2007). Indivizii care trăiesc în lacuri migrează la gurile râurilor pentru a evita concentrațiile scăzute de oxigen de pe timpul iernii. Specia Carassius auratus gibelio are un impact negativ asupra unor specii native cum sunt linul (Tinca tinca) și caracuda (Carassius carassius), cu care concurează atât asupra resurselor trofice cât și spațiale. Carasul argintiu este mult mai rezistent la boli, la lipsa de oxigen din apă, la condiții de viață foarte aspre. În plus, afișează un comportament agresiv considerabil, toate acestea contribuind la dominația sa asupra speciilor amintite

Reproducerea se realizează primăvară, când apa atinge 8-10 grade, cam în aceeași perioadă cu crapul. Depunerea icrelor durează până la sfârșitul verii în 2-3 serii. La această specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, exemplarele mascul suferind după această vârstă fenomenul de transformare în femele (ginogeneza).

Hrana preferată a carasului constă din insecte acvatice și larvele acestora, viermi, melci și scoici mici de apă, semințe și muguri de plante și materii vegetale în descompunere, precum și icre de pește. Nu este pretențios în privința hranei, mâncând tot ceea ce îi este pe plac de pe fundul apei.

Răspândirea lui extraordinară se datorează rezistenței deosebite la poluare și lipsa oxigenului, cât și prolificității sale. Vara, când alți pești nu mai mușcă, carasul este cel care poate salva o partidă de pescuit. Carasul este un pește care rezistă și scos din apă, mai multe ore, mai ales dacă este învelit într-o cârpă udă și nu i se usucă solzii. Nu o dată carașii aduși acasă la sfârșitul zilei de pescuit și puși într-un vas cu apă reîncep să înoate.

Expunem câteva determinatoare extrem de valoroase atât din punct de vedere ştiinţific cât şi al vechimii lor, aflate în patrimoniul instituției noastre:

• Die europäischen Hemiptera - determinator apărut în anul 1861, la Viena, care a aparţinut Bibliotecii Societăţii Ardelene de Ştiinţele Naturii;

• Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în România - primul determinator de plante scris în limba română, apărut în anul 1923;

• Lepidopteron Liber - determinator de fluturi din anul 1972, cu desene realizate de dr. doc. Victor Nadolschi;

• Determinator al muştelor sinantrope din Republica Populară Română - publicat în anul 1962

• Ciuperci - determinator de ciuperci apărut în anul 1971.

În Convenția Ramsar sunt înregistrate până în prezent peste 2225 situri. România a ratificat Convenția prin Legea nr.5/1991 și deține 20 zone umede declarate situri Ramsar.

Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău și Colegiul Mihai Eminescu în data de 02.02.2021 au derulat activitatea cu tema „Zonele umede și apa – inseparabile și esențiale pentru viață”. Manifestarea a fost organizată online.

Penajul masculului și al femelei sunt asemănătoare. Creștetul capului este negru până la ceafă, tot negre sunt și zona de pe spate de la baza cozii, zona din jurul ochilor, gușa, remigele primare și penele cozii. Spatele și remigele secundare au culoarea cenușie-albăstruie. Pe obraji au două pete mari albe, bine delimitate de penajul din jur printr-o dungă neagră. Gușa, pieptul și părțile laterale ale gâtului sunt de un cenușiu-albăstrui deschis. Penele de sub coadă și cele de pe pulpe sunt albe. În rest, partea inferioară a corpului este acoperită cu pene cenușiu-roșcate. Ochii sunt înconjurați de câte un inel de culoare brun-roșcată. Ciocul este puternic, butucănos, are părțile laterale albicioase și se termină cu un vârf albicios. Picioarele sunt de culoarea roșiatică. Lungimea corpului este de aproximativ 14 cm.

Deosebirea sexelor se face după ținută, masculul are ciocul mai puternic și mai deschis la culoare, și de asemenea, are capul mai mare și mai puternic. Un alt mod de recunoaștere al masculului este după cântec. Cântecul mascului este foarte melodios, se aseamănă cu sunetele de clopoțel. Cântecul diferă de la un exemplar la altul. Femelele scot sunete mai înăbușite decât masculii.

Orezarii sunt păsări preferate de crescători deoarece se acomodează foarte ușor în captivitate, iar din punct de vedere al înmulțirii nu ridică probleme.

Aceste păsări sunt crescute în captivitate în colivii sau voliere unde se reproduc ușor. În timpul împerecherii temperatura camerei trebuie să fie de 18-20 de grade C, iar în timpul iernii păsările nu trebuie să fie ținute afară, chiar dacă temperatura este cu câteva grade peste zero.

Orezarii obișnuiesc să își apere teritoriul cu multă îndârjire, de aceea în colivie, unde spațiul este mai redus, se va ține doar câte o pereche. Hrana orezarilor constă din amestec de semințe pentru păsări de pădure, mei, glanț, dughie, orez nedecorticat, cereale încolțite, ou fiert de găină, pesmet și verdeață. Aceste păsări adoră să se scalde.

La aproximativ șase zile de la împerechere, femela depune 4-6 ouă care sunt clocite de ambii parteneri pe rând. Orezarilor nu le place să fie deranjați, da aceea, la cel mai mic zgomot vor părăsi cuibul. După 13 zile de la clocit, din ouă ies puii, care la început sunt complet golași. După 10 zile, puii deschid ochii, iar după trei săptămâni sunt complet îmbrăcați cu pene. Încep să zboare după 24-28 de zile.

Orezarii pot scoate mai multe serii de pui într-un an, dar este recomandat ca fiecare pereche să aibă doar trei serii de pui într-un an pentru a nu slăbi vigoarea și sănătatea păsărilor.

Ameninţări şi măsuri de conservare

Specia este amenințată de vânătoare, în special pe rutele de migrație și în teritoriile de iernare și de otrăvirea cu pesticide de pe terenurile agricole. Schimbările climatice o fac vulnerabilă prin restrângerea teritoriului de cuibărit.

Aceste volume, prezentate în expoziția Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” din Bacău, sunt scrise în urma unor activități ample de cercetare, de peste 14 ani. Ele sunt lucrări științifice de faună, biologie și sistematică. Grigore Antipa a elaborat proiecte de convenții internaționale în vederea reglementării pescuitului în Dunăre, Marea Neagră și Prut.

La începutul secolului al XX-lea, s-a ocupat de lucrări hidrotehnice, îndiguiri, de săparea canalelor din Delta Dunării, rezultatul în urma acestor lucrări fiind acela că producția de pește a crescut de zece ori.

Volumele scrise sunt de interes național, deoarece în urma cercetărilor naturaliste și științifice sunt trase concluzii necesare punerii unei baze de dezvoltare economică a țării.

De ce mai sunt importante aceste cărți scrise în urma cu mai bine de 100 de ani? Deoarece cuprind, alături de informația științifică, și o parte din etnografia poporului român, a pescuitului, nume populare românești ale instrumentelor de pescuit, date statistice privind producția de pește, prețurile peștelui și alte date economice și comerciale, cu valoare documentară.

Vivariul, situat în str. Popa Șapcă, nr. 3, vă prezintă următoarele expoziții permanente ”Expoziția de păsări exotice cântătoare și de ornament”, „Specii autohtone și exotice de pești” „Rase de porumbei” „Amfibieni si reptile”. În cadrul acestei locații puteți vizita și expoziția temporară „Cânepa – trecut, prezent și viitor”.

Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, situat în str. Ion Ghelu Destelnica nr. 8, etalează expoziția permanentă „Universul – de la Pământ la stele” și expoziția temporară „Astronomia în antichitate”, iar această incursiune printre stele este completată de un spectacol de planetariu.

Casa Memorială „Ion Borcea” din Comuna Racova adăpostește o valoroasă expoziție de obiecte personale care au aparținut savantului Ion Borcea.

Accesul vizitatorilor se va face restricționat, conform reglementărilor în vigoare pe perioada stării de alertă, dat fiind contextul generat de prezența virusului SARS-CoV-2. Pentru a avea acces, vizitatorii trebuie aibă temperatura sub 37,3 grade, să poarte mască pe toată perioada prezenței în expoziíile Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” și să atingă cât mai puține suprafețe.

Vă aşteptăm !

Peştii din genul Hemichromis nu trebuie ţinuţi în acvarii mai mici de 150 de litri.
Acvariul trebuie să aibă un substrat nisipos şi să fie decorat cu grote din piatră în care peştii să se poată ascunde. Este indicat ca în acvariile cu astfel de peşti să existe și câteva roci plate. Plantele nu sunt necesare, mai ales că multe dintre ele vor fi distruse de peştii din aceasta familie.

Reproducerea acestei specii oferă o experientă foarte interesantă acvaristului. Masculii sunt mai coloraţi decât femelele şi au aripioarele dorsale şi anale mai lungi şi ascuţite. De obicei femelele sunt mai mici. Pe perioada depunerii icrelor numai perechea care depune va rămâne în acvariu.

În acvariul de reproducere apa trebuie să aibă o duritate de aproximativ 15 dH, iar pH-ul să aibă o valoare de 7,0 (aprox). Temperatura din acvariu trebuie menţinută la 26°C. În cele mai multe cazuri jocul nupţial este violent şi se sfârşeşte abia când femela este dominată complet. Perechea va alege o piatra plată, ghiveci sau chiar sticla acvariului pentru depunerea icrelor.

Dupa ce icrele sunt depuse de către femelă, masculul le va fertilizeaza imediat. Alevinii sunt transportaţi în gură de către femelă până la noul loc de creştere. După depunere, perechea sapă o groapă în substratul acvariului, unde vor fi mutaţi alevinii după eclozare.

Atât masculul cât şi femela sunt foarte atenţi cu urmaşii lor. Când unul dintre părinţi are grijă de pui, celălalt păzeşte zona din jurul cuibului şi invers. Puii eclozează din icre în trei zile şi încep să înoate liber în masa apei după patru zile. La această vârstă sunt destul de mari şi pot fi hrăniţi cu hrană uscată pisată şi cu larve (naupi) de Artemia salina.

Bondarul lui Cullum (Bombus cullumanus serrisquama) este una dintre speciile amenințate cu dispariția la nivel european. În ultimile decenii, populațiile acestei specii s-au redus cu aproximativ 80%, în primul rând din cauza modificării practicilor agricole de cultivare a unor plante leguminoase pe arii extinse, precum trifoiul, sursa principală de hrană pentru această specie. Ca urmare, Bombus cullumanus prezintă populații puternic fragmentate, aflate în doar câteva locații din Europa, România fiind una dintre țările în care această specie încă viețuiește. Alte amenințări care au determinat declinul acestei specii sunt: utilizarea pe scară largă a pesticidelor, intensificarea agriculturii și schimbările climatice, cercetătorii previzionând dispariția ei din natură până în anul 2050.

Din acest motiv, bondarul lui Cullum a fost inclus în Lista Roșie a Albinelor din Europa (2014) de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) ca specie Critic Amenințată (CR).

Colecția de entomologie a Complexului Muzeal de Științele Naturii ⹂Ion Borcea” Bacău deține singurele exemplare capturate în România ale acestei specii. Acest aspect subliniază încă o dată importanța muzeului ca trezorier de specii rare, unele dispărute din natură, ca instrument cheie în studierea biodiversității și a modificărilor apărute în compoziția sa peste timp, în monitorizarea trendului populațiilor diferitelor specii și a habitatelor acestora și implicit în conservarea patrimoniului natural.