Muzeul de Științele Naturii

Pentru economie, insectele fitofage pot produce daune majore culturilor, atunci când populațiile scapă de sub control. Sunt de asemenea vectori importanți în transmiterea unor agenți patogeni la plante și animale. Unele grupe de insecte sunt folositoare prin serviciile pe care le oferă societății umane, fie prin polenizare sau ca aliați în combaterea altor insecte care produc pagube economice.

Natura nu cunoaște categorisiri de tipul dăunător sau folositor, dar omul, în lunga sa relație cu acest grup de organisme, a învățat să le prețuiască sau să se teamă de ele și să le catalogheze după interacțiunea benefică ori nefastă cu acestea.

Cu această ocazie, vizitatorii vor avea şi posibilitatea să viziteze expoziţiile permanente şi temporare din cadrul Muzeului de Ştiinţele Naturii.

Sunt expuse eşantioane fosile a peste 100 de specii dintre care: trilobiți (artropode marine care au dispărut acum 250 de milioane de ani), urs de peșteră (dispărut acum 27800 de ani), mamut lânos (dispărut acum cca. 3000 de ani), ș.a.

Vizitatorii sunt invitați să pășească pe o scară a evoluției geologice a planetei noastre.

Publicul vizitator poate admira și replici în mărime naturală ale unor animale preistorice precum Kelenken guillermoi – pasăre gigant care a trăit acum 15 milioane de ani sau Pterygotus anglicus – artropod gigant care a trăit acum 400 milioane de ani. De asemenea, vizitatorii pot descoperi și fascinanta lume a dinozaurilor, oferindu-li-se posibilitatea de a observa reconstituiri ale unor specii de dinozauri  - Australovenator wintonensis (a trăit acum 95 milioane de ani) sau Tyrannosaurus rex (a trăit acum 68-65  milioane de ani).

Expoziția a fost realizată în parteneriat cu specialiști de la Facultatea de Geografie și Geologie, Facultatea de Biologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași și de la Muzeul de Istorie Naturală din Iași.

În prima parte a expoziției sunt prezentate structura complexă a societăților de furnici și modalitățile variate de comunicare dintre membrii acestora.

Modul de viață al furnicilor este detaliat în a doua parte a expoziției, având drept exemplu furnicile roșii de pădure,  ușor de recunoscut după mușuroaiele înalte pe care le clădesc. Publicul vizitator va avea ocazia să observe îndeaproape aceste insecte prin intermediul  celui mai mare mușuroi cu furnici vii expus în scopuri didactice într-un muzeu de științe ale naturii din țara noastră.

În ultima parte a expoziției este prezentată diversitatea speciilor de furnici care ocupă o gamă variată de habitate terestre și exploatează multiple surse de hrană.  

Vă invităm să vă alăturați demersului nostru! Cu această ocazie puteți descoperi și alte lucruri interesante în expozițiile noastre permanente și temporare.

În pământ, prezintă un bulbotuber (cu sau fără rădăcini dezvoltate în timpul înfloririi) voluminos, ovoidal, acoperit cu tunici: cele externe brun-negricioase, iar cea din interior castaniu-roşcată. Toate aceste tunici se prelungesc cu un gât lung. Frunzele sunt mari, liniar-lanceolate şi apar primăvara pe o tulpină foarte scurtă, dezvoltându-se odată cu capsula (fructul). În faza de înflorire, frunzele lipsesc. Floarea cu formă de cupă roz-liliachie este alcătuită din 6 tepale unite în partea inferioară, formând un tub lung care înconjoară ovarul ataşat de bulbotuber în subteran. Fructele sunt capsule triloculare cu pereţii moi, de culoare brună la maturitate, voluminoase, alungite care se deschid prin trei valve. Semințele sunt brun-negricioase și aproape sferice. Ele sunt acoperite de o substanţă lipicioasă care permite aderarea acestora de labele animalelor, fiind „transportate” în locuri mai îndepărtate unde se vor dezvolta noi plante.

În ciclul de viaţă al acestei plante se succed mai multe stadii de dezvoltare. Această brânduşă înfloreşte toamna (în septembrie-octombrie), floarea luând naştere dintr-un bulbotuber care conţine substanţe nutritive, în special amidon. În primăvara următoare, la suprafața solului, apar frunzele concomitent cu fructul numit capsulă (în mai – iunie).

Brânduşa de toamnă este una dintre cele mai otrăvitoare plante din ţara noastră şi poate fi mortală pentru oameni chiar dacă este ingerată în cantităţi mici. Toxicitatea acesteia este dată de un alcaloid puternic, numit colchicină (denumită şi „arsenic vegetal”). În funcţie de dozaj, brânduşa de toamnă poate fi considerată atât medicament cât şi otravă. În scop fitoterapeutic se folosesc seminţele în deplina lor maturitate şi bulbotuberculul. Proprietăţile şi calităţile curative ale plantei erau cunoscute din vechime pentru tratarea reumatismului şi a gutei. În zilele noastre colchicinei i s-au atribuit și alte întrebuințări, fiind utilizată în lucrările de cercetare genetică, deoarece această substanţă naturală, are capacitatea de a împiedica diviziunea celulară (etapele acesteia pot fi identificate la microscop). Colchicina este agentul cel mai folosit pentru determinarea cariotipului (formula cromozomială care descrie numărul cromozomilor unei specii).

Brânduşa de toamnă este decorativă în grădini prin frumuseţea şi delicateţea florilor atunci când majoritatea celorlalte specii și-au finalizat deja dezvoltarea.

Material realizat de muzeograf dr. Ardei Irina-Mădălina.

În 1925, în timpul unor cercetări în vechea Mesopotamie, pe cuprinsul Irakului de astăzi, arheologul britanic Leonard Woolley descoperea o colecție de artefacte rare, organizate şi etichetate. Era ceea ce unii istorici consideră drept prima colecţie muzeală din lume atestată documentar.

Muzeul Național Brukenthal este primul muzeu din România și din Centrul Europei fiind cel mai vechi din ţară şi cel mai mare din Sud-Estul Europei. A fost inaugurat oficial la 25 februarie 1817, cuprinzând iniţial 1090 picturi din colecţia particulară a baronului Samuel von Brukenthal (1721-1803).

O lucrare de referinţă pentru muzeografia românească, printre primele de acest profil, este „Muzeografie generală” 1936 de Alexandru Tzigara-Samurcaş, care, după Marea Unire din 1918, era convins că „înfrățirea dintre neamuri poate fi realizată de muzeu”. De apariţia şi evoluţia instituțiilor muzeale s-au preocupat: Aristide Ştefănescu cu lucrarea „Ghidul muzeelor”, 1984; Ioan Opriş, care a editat: „Istoricul muzeelor din România”, 1994 şi „Muzee şi colecţii din România”, 2002, publicaţii de referinţă în literatura de specialitate. O prezentare complexă a muzeelor existente pe teritoriul României a fost realizată de Institutul de Memorie Culturală, „Ghidul muzeelor şi colecţiilor din România”, 2002, Bucureşti, editată sub patronajul Ministerului Culturii, Direcţia Muzee şi Colecţii.

„Cel mai mic muzeu din România” conține un singur exponat – un costum renascentist de damă al Corului Madrigal, simbol al identității și prezenței scenice a Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” și unul dintre cele mai celebre costume din viața culturală a României.

Rolul cel mai important al muzeelor este acela de a participa la educaţia oamenilor.

Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume despre muzee.

Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 ianuarie 2024.

1. 100 cele mai frumoase muzee ale lumii, trad. Mircea Moldoveanu, Roxana Bîrsanu, Augustin Frăţilă, ed. Bic All, Bucureşti, 2006;

2. Museum of Life, Steve Parker, Natura History Museum, Londra, 2010;

3. Taxidermie - Atlas de Ştiinţele Naturii, Philipp Leopold Martin, Weimar, 1876;

4. Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău – Un univers al cunoaşterii- Gabriela Gurău, ed. „Ion Borcea” Bacău, 2021;

5. Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi, Neculai Macarovici, ed. Meridiane – Bucureşti, 1968;

6. Muzeul Olteniei Ştiinţele Naturii, Cornelia Chimişliu, Craiova, 1998.